RUDIMENTÁR A rudimentari e adj. Care este slab dezvoltat care abia incepe sa se formeze care este la inceputul dezvoltarii sale; primitiv neevoluat. Din fr. rudimentaire.

rudimentar ~a [At: GHEREA ST. CR. II 44 / Pl: ~i ~e / E: fr rudimentaire] 12 a av (In mod) neevoluat. 3 a (Is) Organ ~ Organ atrofiat shi fara functzionalitate pe deplin dezvoltat la speciile originare Si: rudiment (3).

RUDIMENTÁR A rudimentari e adj. Care abia incepe sa se formeze care este la inceputul dezvoltarii sale; primitiv neevoluat. Din fr. rudimentaire.

RUDIMENTÁR A rudimentari e adj. Care abia incepe sa se formeze sa se nasca care e la inceputul dezvoltarii sale; primitiv neevoluat. Un vienez deschisese un atelier cam rudimentar pentru rafinarea petrolului. CAMIL PETRESCU O. II 27. In alcatuirea cea veche a societatzii instalatziile erau rudimentare shi saracacioase. C. PETRESCU A. 463. Existentza unor scrieri istorice oricit de rudimentare e un mare pas spre cultura. IBRAILEANU SP. CR. 38.

RUDIMENTÁR A adj. Care este la inceputul formarii pe punctul de a se nashte la inceputul dezvoltarii sale; primitiv grosolan. [Cf. fr. rudimentaire].

RUDIMENTÁR A adj. care se afla in stadiul initzial al dezvoltarii; primitiv neevoluat; grosolan. (< fr. rudimentaire)

RUDIMENTÁR ~a (~i ~e) 1) Care abia incepe sa se formeze; aflat in stare incipienta de dezvoltare; nedezvoltat; neevoluat. Organ ~. 2) Care se prezinta simplu de tot; elementar primitiv. Cunoshtintze ~e. /<fr. rudimentaire

rudimentar a. ce are caracterul unui rudiment unui embrion: civilizatziune rudimentara.

*rudimentár a adj. (d rudiment; fr. taire). Care e la inceput saŭ care nu prezenta de cit primele elemente elementar putzin dezvoltat: organ rudimentar shtiintza rudimentara. Adv. A poseda o shtiintza rudimentar.

rudiment sn [At: STAMATI D. / Pl: ~e / E: fr rudiment lat rudimentum] 1(Mpl) Notziuni elementare ale unei shtiintze arte etc. 2 Ceea ce e la inceputul dezvoltarii Si: germene (4) inceput. 3 Organ rudimentar al corpului unei fiintze sau plante.

rudimentár adj. m. pl. rudimentári; f. rudimentára pl. rudimentáre

rudimentár adj. m. pl. rudimentári; f. sg. rudimentára pl. rudimentáre

RUDIMENTÁR adj. adv. 1. adj. v. neevoluat. 2. adj. v. nedezvoltat. 3. adj. v. primitiv. 4. adj. primitiv simplu. (Unelte ~ de bronz.) 5. adj. adv. v. grosolan. 6. adj. (livr.) frust. (O arta ~.) 7. adj. v. elementar.

RUDIMENTAR adj. adv. 1. adj. neevoluat primitiv simplu (inv.) prost. (Lantzul fiintzelor incepe de la cea mai ~ vietzuitoare.) 2. adj. nedezvoltat neevoluat primitiv. (Comunitate sociala ~.) 3. adj. inapoiat neevoluat primitiv salbatic. (Duceau o viatza ~ in caverne.) 4. adj. primitiv simplu. (Unelte ~ de bronz.) 5. adj. adv. grosolan primitiv. (Grinda cioplita ~.) 6. adj. (livr.) frust. (O arta ~.) 7. adj. elementar primar simplu. (Notziuni ~ asupra...)

Rudimentar ≠ avansat dezvoltat