invalatucit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: $~invalatucire] 1 invalatucire (14@).

invalatucit² ~a a [At: CANTEMIR IST. 143 / Pl: ~itzi e / E: invalatuci] 1 Infashurat in jurul unui obiect. 2 (D. fire) Depanat. 3 (D. panza covoare) Facut sul. 4 (Reg) Impiedicat in mers. 5 (Fig) Incurcat^{2}.

INVALATUCÍT A invalatucitzi te adj. Infashurat incolacit; (despre fire) depanat facut ghem; (despre pinza covoare etc.) facut sul (sau val). Nu trecu mult shin lumina rasari mushamaua invalatucita. DUNAREANU N. 14. ◊ Fig. Cind shi cind prin ruptura nourilor ce se rostogoleau k ghemuri uriashe de pacura invalatucita stelele ishi aratau stralucirea. ARDELEANU D. 172.

INVALATUCIT adj. (Mold.) Incurcat obscur. Invalatucite cuvintele hrizmosului tau ce vor sa insemneze aievea sami spui te poftesc. CANTEMIR IST. Etimologie: invalatuci. Vezi shi invalatuci invalatucitura. Cf. ingaimat.

invalatuci [At: N. COSTIN ap. GCR. II 9/33 / Pzi: ~cesc / E: in + valatuc] 14 vtr A (se) face (ghem sau) sul Si: a (se) infashura a (se ) incolaci. 5 vt A construi un perete din valatuci. 6 vr (Reg) A se impiedica in mers.

INVALATUCÍ invalatucesc vb. IV. Tranz. A infashura a incolaci; a face ghem sul valatuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturindushi zulufii invalatucitzi in hirtie. SADOVEANU N. F. 138. Apuca pe Paunash adormit il invalatuci in scutece shi in shortz. GALACTION O. I 165. Invalatuceshte struna pe deget shi o face ghemushor. SEVASTOS N. 5. ◊ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se invalatuceau inaltzinduse pina se topeau iar in vazduhul galbui shi tulbure. CAMIL PETRESCU O. II 228.

A INVALATUCÍ ~ésc tranz. 1) A face sa se invalatuceasca; a infashura; a incolaci. 2) A inveli de jur imprejur; a infashura. /in + valatuc

A SE INVALATUCÍ ma ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mishcare de rotatzie (in jurul unui obiect); a se infashura; a se incolataci. 2) A se face valatuc. /in + valatuc

invalatucì v. a rostogoli cu valatucul a face val a infashura.

invalatucésc v. tr. (d. valatuc). Fac valatuc rasucesc invirtesc: a invalatuci un covor o foaĭe de hirtie o frunza. Infashor: a invalatuci o curea pe un batz. Infashor invelesc acoper intr’un valatuc: a invalatuci o stofa intr’o hirtie. V. valatucesc.

invalatucít adj. m. pl. invalatucítzi; f. sg. invalatucíta; pl. invalatucíte

invalatucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invalatucésc imperf. 3 sg. invalatuceá; conj. prez. 3 sa invalatuceásca

invalatucí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invalatucésc imperf. 3 sg. invalatuceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. invalatuceásca

INVALATUCÍT adj. v. incolacit.

INVALATUCIT adj. incolacit infashurat. (Val de pinza ~.)

INVALATUCÍ vb. v. incolaci.

INVALATUCI vb. a (se) ghemui a (se) incirliga a (se) incolaci a (se) incovriga a (se) infashura a (se) rasuci a (se) suci (reg.) a (se) covriga a (se) incolataci (inv.) a (se) invalui. (Sa ~ in jurul...)

A invalatuci ≠ a dezvalatuci

A se invalatuci ≠ a se dezvalatuci