INVALATUCÍ invalatucesc vb. IV. Tranz. A infashura a incolaci; a face ghem sul valatuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturindushi zulufii invalatucitzi in hirtie. SADOVEANU N. F. 138. Apuca pe Paunash adormit il invalatuci in scutece shi in shortz. GALACTION O. I 165. Invalatuceshte struna pe deget shi o face ghemushor. SEVASTOS N. 5. ◊ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se invalatuceau inaltzinduse pina se topeau iar in vazduhul galbui shi tulbure. CAMIL PETRESCU O. II 228.