GHEM¹ gheme s. n. 1. Obiect de forma (relativ) sferica rezultat prin depanarea unor fire (de atza de lana etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depana in forma de ghem¹ (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor. [Pl. shi: ghemuri] Lat. *glemus (= glomus).

ghem¹ sn [At: ALECSANDRI P. II 237 / Pl: ~e ~uri / E: lp *ghemus] 1 Obiect de forma (relativ) sferica rezultat prin depanarea unor fire de atza sfoara lana etc. Cf bulgar bulz cocolosh mototol. 2 (Pop; ie) A se mantui atza de pe ~ A fi aproape de moarte. 3 (Ie; d. tort) A face ~ A depana. 4 (Iae; d. obiecte) A mototoli. 5 (Iae; d. fiintze) A aduna la un loc. 6 (Ilv) A se face ~ A se ghemui (2). 7 (Ie) A sta ~ A sta ghemuit² (1). 8 (Pex) Tort depanat. 9 Al treilea stomac al rumegatoarelor (dupa ierbar shi ciur) ai carui peretzi interiori sunt captushitzi cu multe foitze. 10 Al patrulea stomac la mieii care sug. 11 (Mdv) Boala de vite Cf incuietura. 12 (Bot; reg; ic) ~ele popii Remf (Aristolochia clematitis).

GHEM¹ gheme s. n. 1. Obiect de forma (relativ) sferica rezultat prin depanarea unor fire (de atza de lana etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depana in forma de ghem¹ (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (2). [Pl. shi: ghemuri] Lat. *glemus (= glomus).

GHEM gheme s. n. 1. Rotocol in forma de minge sau de ou format prin depanarea sforii sau a firelor de lina de cinepa etc. Cind stapina casei facea la ciorap pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU L. 285. Pe o pagina gasi o multzime de cercuri ce se taiau atit de multe incit parea un ghem de fire roshi. EMINESCU N. 46. ◊ (Metaforic) Pe peron multzimea se adunase intrun buluc ghem strins de trupuri. DUMITRIU N. 77. Sa desprins raza din ghemul ei de aur shi a ratacit prin senin. GIRLEANU L. 43. ◊ Expr. A face ghem = a) (cu privire la tort) a depana. Facu shi inul tot gheme. RETEGANUL P. III 54; b) (cu privire la obiecte) a stringe k un ghem a face mototol. Batista facuta ghem. ▭ In atitea noptzi miam odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei cu mantaua facuta ghem drept capatii. BART S. M. 12. A se face ghem = a se stringe k un ghem a se ghemui. Ariciul se face ghem. A sta ghem = a sta adunat ghemuit. Oare ce gindeshte hitrul de sta ghem? EMINESCU N. 43. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (urmind dupa ierbar shi ciur) ai carui peretzi dinauntru sint captushitzi cu multe foitze; foios. 3. Fig. (Rar) Cocoasha gheb. Un moshneag cu barba alba veac batrin cu ghemun spate Zice: «Multa sanatate voua meseni de prin sate!» BELDICEANU P. 54. Pl. shi: ghemuri (DUMITRIU N. 81).

GHEM ~e n. 1) Obiect sferic format prin infashurare de fire. ~ de atza. ~ de lana. ◊ A se face ~ a se ghemui. 2) (la rumegatoare) Al treilea compartiment al stomacului. /<lat. ghemus

ghem n. 1. glob de atza sau de tort; 2. numele unei partzi din stomacul rumegatoarelor; 3. constipatzia vitelor. [Lat. GLOMUS].

ghem n. pl. (est) urĭ shi (vest shi Cov.) e (lat. *glemus ild. glomus ghem ruda cu globus glob; it. ghiomo ghem. V. gheb shi aglomerez). Mototol de atza orĭ de sfoara infashurata in regula in forma de glob. V. papusha.

ghem¹ (infashurare de fire) s. n. pl. ghéme

ghem (de lana atza etc. ) s. n. pl. ghéme

ghem me.

GHEM s. v. foios.

GHEM s. (ANAT.) foios. (~ al stomacului rumegatoarelor.)

ghem (ghéme) s. n. 1. Obiect de forma rotunda rezultat din depanarea unor fire. 2. Cocolosh bulgare. 3. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor. Mr. gl’om gl’em megl. istr. gl’em. Lat. glǒmus prin intermediul unei forme pop. *glemus (Miklosich Consonantismus II 59; Densusianu Filologie 447; Pushcariu 711; CandreaDens. 734; REW 3801; DAR; Philippide II 643; Iordan ZRPh. LVI 230; Graur Revue de Philologie XI 267; Rosetti I 57) cf. alb. ljëms it. ghiomo (ven. gemo). Totushi modificarea vocalismului sar putea explica shi k rezultat specific limbii rom. pe baza lui *ghiom cf. mr. gl’om it. ghiomo prin intermediul unei asimilari produse la pl. *ghiome › gheme. Cf. sl. glenŭ pol. glon care Berneker 301 le deriva de la acelashi etimon lat. Der. ghemotoc s. n. (ghem cocolosh; obiect mototolit) cu var. etimologice ghiomotoc shi cele expresive ghemoltoc glomotoc ciomiltoc; ghemui vb. (a ghemotoci a face ghem); ghemoshat adj. (strins ghemuit); ghemejat adj. (ghemuit); ghemirdic (var. ghemirdoc) s. m. (mucos tzinc pushti) cu suf. expresiv; inghemui vb. (a ghemui; a ingramadi) al carui ultim sens care apare la unii scriitori moderni de ex. la Bassarabescu pare urmarea unei confuzii cu inghesui; (in)ghemuiala s. f. (actziunea de a ghemui); ghibirdic (var. ghibizdoc) s. m. (pitic napirstoc) formatzie paralela lui ghimirdic cu o confuzie intre ghem shi gheb; ghibiroanca s. f. (cartof); ghibirdeci s. m. (pitic pigmeu).

a face ghem expr. a bate tare.

a fi facut ghem (de catre cineva) expr. a fi lovit / batut. 2. a fi arestat a fi inchis.