GHEM gheme s. n. 1. Rotocol in forma de minge sau de ou format prin depanarea sforii sau a firelor de lina de cinepa etc. Cind stapina casei facea la ciorap pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU L. 285. Pe o pagina gasi o multzime de cercuri ce se taiau atit de multe incit parea un ghem de fire roshi. EMINESCU N. 46. ◊ (Metaforic) Pe peron multzimea se adunase intrun buluc ghem strins de trupuri. DUMITRIU N. 77. Sa desprins raza din ghemul ei de aur shi a ratacit prin senin. GIRLEANU L. 43. ◊ Expr. A face ghem = a) (cu privire la tort) a depana. Facu shi inul tot gheme. RETEGANUL P. III 54; b) (cu privire la obiecte) a stringe k un ghem a face mototol. Batista facuta ghem. ▭ In atitea noptzi miam odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei cu mantaua facuta ghem drept capatii. BART S. M. 12. A se face ghem = a se stringe k un ghem a se ghemui. Ariciul se face ghem. A sta ghem = a sta adunat ghemuit. Oare ce gindeshte hitrul de sta ghem? EMINESCU N. 43. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (urmind dupa ierbar shi ciur) ai carui peretzi dinauntru sint captushitzi cu multe foitze; foios. 3. Fig. (Rar) Cocoasha gheb. Un moshneag cu barba alba veac batrin cu ghemun spate Zice: «Multa sanatate voua meseni de prin sate!» BELDICEANU P. 54. Pl. shi: ghemuri (DUMITRIU N. 81).