intrinsec ~a a [At: MAIORESCU CR. I 51 / Pl: ~eci ~ece / E: fr intrinsèque lat intrinsecus] 1 Care exista prin sine insushi (independent de relatziile sale cu alt lucru). 2 Care constituie partea launtrica proprie shi esentziala a unui lucru 3 (Is) Valoare ~a Valoare care o are un lucru in mod absolut prin el insushi. 4 (Fiz; d. semiconductoare) A carui conductzie electrica nu este conditzionata de existentza impuritatzilor.

INTRINSÉC A intrinseci e adj. (In opozitzie cu extrinsec) Care constituie partea launtrica esentza unui lucru. V. interior. Compozitzia se supune intentziilor ideologicoartistice ale scriitorului shi nu trebuie sa contravina adevarului vietzii logicii intrinseci a eroilor shi imprejurarilor oglindite. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 366 2/1. ◊ Valoare intrinseca = valoare care o are un obiect prin el insushi independent de orice conventzie.

INTRINSÉC A adj. 1. Care constituie partea launtrica esentziala a unui lucru. ◊ Valoare intrinseca = valoare care o are un lucru in chip absolut prin el insushi. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A carui conductzie electrica nu este conditzionata de existentza impuritatzilor. [< fr. intrinsèque cf. lat. intrinsecus].

INTRINSÉC A adj. 1. care constituie partea launtrica esentza unui lucru; imanent. ♦ valoare ~a = valoarea care o are un lucru in chip absolut prin el insushi. 2. (anat.; despre mushchi) in interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu contzine impuritatzi. (< fr. intrinsèque lat. intrinsecus)

INTRINSÉC ~k (~ci ~ce) Care se contzine in insashi natura sau esentza unui lucru sau fenomen; existent prin insashi natura sau esentza unui lucru sau fenomen; imanent. [Sil. intrin] /<fr. intrinséque lat. intrinsecus

intrinsec a. 1. care e interior esentzial: calitatzi intrinsece; 2. real: valoare intrinseca.

*intrinséc a adj. pl. ĭ e (fr. intrinsèque d. mlat. intrinsecus adj. format d. adv. intrinsecus in auntru pin auntru. V. extrinsec). Care e intr’un lucru ĭe (iĭ este) propriŭ esentzial: merit intrinsec al unuĭ om. Valoarea intrinseca reala independenta de orĭce conventziune orĭ circumstantza: valoarea intrinseca a feruluĭ e foarte mare. (La obĭectele de metal pretzios valoarea intrinseca e valoarea greutatziĭ metaluluĭ independent de lucratura). Adv. In mod intrinsec.

intrinséc adj. m. pl. intrinséci; f. intrinsék pl. intrinséce

intrinséc adj. m. pl. intrinséci; f. sg. intrinsék pl. intrinséce

intrinsec f. intrinseca

INTRINSÉC adj. v. imanent.

INTRINSEC adj. (FILOZ.) imanent launtric. (Element ~ al unui fenomen.)

Intrinsec ≠ extrinsec