EXTRINSÉC A extrinseci ce adj. 1. Care vine din afara care nu provine din esentza lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat in afara locului normal. Din fr. extrinsèque.

extrinsec ~a a [At: GR. R. N. I 189/24 / Pl: ~eci ~ece / E: fr extrinsèque] (Ioc intrinsec; d. cauzele fenomenelor d. lucruri sau calitatzi ale lor) 1 Care ishi are originea in afara. 2 Care este exterior esentzei. 3 (D. valoarea banilor) Care este stabilit prin conventzie. 4 (Rar) Exterior (1).

EXTRINSÉC A extrinseci ce adj. 1. Care vine din afara care nu provine din esentza lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se gaseshte sau actzioneaza. Din fr. extrinsèque.

EXTRINSÉC A extrinseci e adj. (Despre cauzele fenomenelor despre valoarea lucrurilor in opozitzie cu intrinsec) Care vine din afara care nu provine din esentza lucrului. Valoare extrinseca.

EXTRINSÉC A adj. 1. Care vine care este luat din afara din circumstantzele din imprejurarile exterioare shi nu din esentza lucrurilor. 2. (Anat.) Situat in afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque lat. extrinsecus].

EXTRINSÉC A adj. 1. care vine care este luat din afara din circumstantzele exterioare shi nu din esentza lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat in afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care contzine impuritatzi. (< fr. extrinsèque lat. extrinsecus)

EXTRINSÉC ~k (~ci ~ce) Care nu apartzine esentzei unui lucru; strain de natura unui lucru sau a unui fenomen. Cauze ~ce. /<fr. extrinseque lat. extrinsecus

extrinsec a. care vine din afara sau s’afla in afara: cauza extrinseca.

*extrinséc a adj. (fr. extrinsèque d. lat. extrinsecus). Care vine de afara: cauzele extrinsecĭ ale uneĭ boale. Valoare extrinseca a uneĭ monete valoare fictiva conventzionala. Adv. In mod extrinsec. V. intrinsec.

extrinséc adj. m. pl. extrinséci; f. extrinsék pl. extrinséce

extrinséc adj. m. pl. extrinséci; f. sg. extrinsék pl. extrinséce

Extrinsec ≠ intrinsec