IMANÉNT A imanentzi te adj. 1. Care este propriu naturii obiectului care actzioneaza din interiorul obiectului conditzionat de esentza obiectului; intrinsec. 2. (In conceptzia idealista) Care exista shi actzioneaza prin sine insushi nedeterminat de o cauza din afara. ◊ Filosofia (sau shcoala) imanenta = filosofie care afirma k existentza realitatea reprezinta contzinutul conshtiintzei. Din fr. immanent lat. immanens ntis.

imanent ~a a [At: DA ms / Pl: ~ntzi ~e / E: fr immanent lat immanens ntis] 1 Care este propriu naturii obiectului neputand fi despartzit de acesta Si: intrinsec (1). 2 Care actzioneaza din interiorul obiectului Si: intrinsec (2). 3 Conditzionat de esentza obiectului Si: intrinsec (3). 4 (In conceptzia idealista despre lume) Care exista shi actzioneaza prin sine insushi nedeterminat de o cauza exterioara. 5 (Is) Filozofia (sau shcoala) a Filozofie (sau shcoala) care afirma k existentza realitatea reprezinta contzinutul conshtiintzei.

IMANÉNT A imanentzi te adj. 1. Care este propriu naturii obiectului care actzioneaza din interiorul obiectului conditzionat de esentza obiectului; intrinsec. 2. (In conceptzia idealista despre lume) Care exista shi actzioneaza prin sine insushi nedeterminat de o cauza din afara. ◊ Filozofia (sau shcoala) imanenta = filozofie care afirma k existentza realitatea reprezinta contzinutul conshtiintzei. Din fr. immanent lat. immanens ntis.

IMANÉNT A imanentzi te adj. 1. Care e propriu naturii obiectului conditzionat de aceasta; intrinsec persistent permanent constant. Ashi insushi munca in timpul tuturor celor 24 de ore ale zilei este deci tendintza imanenta a productziei capitaliste. MARX C. I 249. 2. (In conceptzia idealista reactzionara despre lume) Care exista shi actzioneaza prin sine insushi nedeterminat de o cauza din afara.

IMANÉNT A adj. Propriu naturii obiectului decurgand launtric din natura obiectului; intrinsec constant permanent. ◊ Filozofia (sau shcoala) imanenta = shcoala filozofica idealistsubiectiva care sustzinea k existentza realitatea reprezinta exclusiv contzinutul conshtiintzei. // s.m. shi f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [Cf. fr. immanent it. immanente lat. immanens].

IMANÉNT A adj. propriu naturii esentzei obiectului care actzioneaza din interiorul lui; intrinsec. (< fr. immanent lat. immanens)

IMANÉNT ~ta (~tzi ~te) Care se contzine in insashi natura sau esentza unui lucru sau fenomen; existent prin insashi natura sau esentza unui lucru sau fenomen; intrinsec. /<lat. immanens ~ntis fr. immanent

imanent a. 1. Filoz. care persista care lucreaza in fiintze intr’un mod constant (in opozitziune cu transitoriu sau transcendent); 2. care e inseparabil de: greutatea e imanenta materiei.

*imanént a adj. (lat. immánens éntis. V. permanent ramin). Filoz. Care ramine (persista lucreaza constant) in fiintze: actziune imanenta. V. transitoriŭ transcendent.

imanént adj. m. pl. imanéntzi; f. imanénta pl. imanénte

imanént adj. m. pl. imanéntzi; f. sg. imanénta pl. imanénte

IMANÉNT adj. (FILOZ.) intrinsec launtric. (Cauza ~.)

IMANENT adj. (FILOZ.) intrinsec launtric.