INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -e, adj. (În opoziție cu extrinsec) Care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru. V. interior. Compoziția se supune intențiilor ideologico-artistice ale scriitorului și nu trebuie să contravină adevărului vieții, logicii intrinseci a eroilor și împrejurărilor oglindite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 2/1. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un obiect prin el însuși, independent de orice convenție.