interpretare sf [At: GHICA S. 588 / Pl: ~tari / E: interpreta] 1 Atribuire a unui sens unui lucru unui fenomen Si: interpretat¹ (1) (inv) interpretatziune (1). 2 (Spc) Atribuire a unui sens oarecare unui text unei legi etc. Si: interpretat¹ (2) interpretatziune (2). 3 Sens semnificatzie acordata unui fapt unui fenomen etc. Si: interpretat¹ (3) (inv) interpretatziune (3). 4 (Spc) Comentare explicatzie data unui text (vechi) Si: interpretat¹ (4) (inv) interpretatziune (4). 5 Redare prin mijloace adecvate a contzinutului unei opere muzicale dramatice literare etc. Si: interpretat¹ (5). 6 Operatzie logica prin care variabilele dintro formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare lor.

INTERPRETÁRE interpretari s. f. Actziunea de a interpreta shi rezultatul ei. 1. Explicare a (sensului) unui lucru atribuirea unui anumit intzeles unui lucru. Datorita eforturilor unor critici shi istorici literari o buna parte din scrierile clasicilor noshtri au fost puse la indemina publicului cititor intro interpretare justa shtiintzifica. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 363 1/1. Fiecare cauta... sa gaseasca o interpretare. C. PETRESCU I. II 13. In «Dumbrava minunata» d. Mihail Sadoveanu a scos la iveala in chip poetic un moment din necontenita interpretare a naturii de catra un copil crescut in mitologia populara romina. IBRAILEANU S. 15. 2. Redare prin mijloace adecvate a unui contzinut literar dramatic muzical etc.; executare artistica a unei opere. Spectacole de desavirshita arta fara pereche in lume in ceea ce priveshte montarea shi interpretarea. STANCU U.R.S.S. 47. 3. Comentare shi explicare a unui text a unui autor (de obicei vechi).

INTERPRETÁRE s.f. 1. Actziunea de a interpreta shi rezultatul ei; comentare explicare explicatzie. ♦ Comentare shi explicare critica a unui text (vechi). ◊ Interpretare artistica = act creator prin care se reda prin mijloace adecvate contzinutul unei lucrari dramatice coregrafice muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Operatzie logica prin care variabilele dintro formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare lor. [< interpreta].

INTERPRETÁRE s. f. 1. actziunea de a interpreta; comentare explicare. ◊ comentare shi explicare critica a unui text (vechi). ◊ act creator prin care se reda prin mijloace adecvate contzinutul unei lucrari dramatice coregrafice muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. operatzie logica prin care variabilele dintro formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare lor. (< interpreta)

INTERPRETÁRE ~ari f. 1) v. A INTERPRETA. 2) Mod personal maniera proprie cu care un artist interpreteaza o opera muzicala sau un rol. /v. a interpreta

*interpretatziúne f. (lat. interpretátio ónis). Actziunea de a interpreta de a lamuri. Traducere shi comentariŭ critic: interpretatziune indrazneatza. Modu in care se joaca o opera dramatica saŭ muzicala. SHi átzie dar ob. áre.

interpretáre s. f. g.d. art. interpretắrii; pl. interpretắri

interpretáre s. f. g.d. art. interpretarii; pl. interpretari

INTERPRETÁRE s. 1. talmacire talcuire (pop.) talc (inv.) talmacitura talcovanie talcuiala. (Dadea scrisorii tot felul de ~ari.) 2. v. analizare. 3. (MUZ.) executare executzie intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrala.)

INTERPRETARE s. 1. talmacire tilcuire (pop.) tilc (inv.) talmacitura tilcovanie tilcuiala. (Dadea scrisorii tot felul de ~ari.) 2. analizare comentare explicare tilcuire (inv.) tilcuiala. (~ unui text literar.) 3. (MUZ.) executare executzie intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrala.)

INTERPRETARE. Subst. Interpretare interpretatziune (inv.) explicatzie explicare talmacire tilcuire (pop.) lamurire precizare clarificare determinare deslushire limpezire (fig.) elucidare edificare. Ilustrare exemplificare demonstratzie demonstrare dovedire argumentare argumentatzie. Definitzie definire; conturare (fig.) precizare. Comentariu comentare parafrazare descifrare decodare decodaj; glosare. Traducere traductzie (inv.) talmacire. Adaptare adaptatzie versiune. Note; indice interpretativ; editzie critica. Exegeza; textologie; hermeneutica; paleografie; critica; critica literara (de texte). Interpret exeget critic comentator traducator translator dragoman talmaci talmacitor tilcuitor (pop.); textolog; paleograf. Adj. Explicativ explicator (inv.) lamuritor claridicator (rar) deslushitor (inv.) edificator. Definit conturat (fig.). Adnotat. Interpretativ ilustrativ demonstrativ definitoriu. Descifrabil decodabil interpretabil traductibil adaptabil. Critic exegetic; textologic; paleografic. Vb. A interpreta a explica a talmaci a tilcui (pop.) a lamuri a preciza a clarifica a deslushi a limpezi a elucida a edifica. A ilustra a exemplifica a demonstra a argumenta. A defini a glosa a contura (fig.). A comenta a face un comentariu a face observatzii a parafraza. A descifra a decoda a decodifica a dezlega a descilci (fig.) a descurca a gasi cheia (fig.) a gasi tilcul. A adnota; a adapta (un text). V. claritate clasificare cunoashtere descoperire descriere inteligibilitate semnificatzie.

interpretare actziunea de redare in cadru public [concert (1)] de catre muzicianul interpret* a unei compozitzii (1.). I. presupune participarea intelectuala shi afectiva a interpretului la dezvaluirea shi transmiterea sensurilor lucrarii muzicale. Prin i. o lucrare muzicala poate capata o multitudine de sensuri shi poate aparea mereu noua in functzie de laturile contzinutului sau care interpretul shtie shi poate sa le evidentzieze. In multitudinea i. posibile putem deosebi doua categorii de baza: i. in stilul* compozitorului shi i. in stilul personal al interpretului. In ambele cazuri interpretul trebuie sa efectueze in afara studiului pur tehnic (vocal sau instr.) shi un studiu aprofundat al stilurilor diverselor epoci ale istoriei muzicii un studiu al scriiturii muzicale specifice compozitorului un studiu al formelor* muzicale etc. Aceasta cunoashtere ajuta interpretul la reconstituirea creatoare a atmosferei epocii careia i apartzine lucrarea. Cunoashterea caracterului shi stilului compozitorului reprezinta insa criteriul de baza in realizarea unei i. adecvate. In acest caz interpretul se mentzine intro relativa obiectivitate. Desigur k o totala depersonalizare a interpretului nu este posibila shi nici de dorit idealul i. constituindul incercarea interpretului de a se identifica cu personalitatea compozitorului. Dar exista shi stilul de i. in care interpretul ishi pune mai pregnant amprenta personalitatzii sale intervenind in descifrarea sensurilor muzicii cu experientza proprie de viatza shi muzicalitate. In asemenea i. publicul este surprins de accente neashteptate care reushesc sa desfashoare sensuri noi in conshtiintza sa de sublinieri ale unor anume valentze estetice existente in opera interpretata. Pregatirea generala shi artistica a interpretului este hotaratoare pentru i. fiind cu atat mai folositoare relevarii expresiei (1) sensurilor majore ale muzicii cu cat este de un nivel profesional mai inalt.

INTERPRETÁRE (< interpreta) s. f. 1. Actziunea de a interpreta. ♦ Comentare shi explicare critica a unui text care apartzine in mod obishnuit unui autor vechi. ♦ Modul particular sau personal in care o opera in care o opera de arta este prezentata sau redata de catre artistul interpret sau de un ansamblu artistic. V. shi hermeneutica. 2. (LOG. MAT.; in epistemologie) Operatzie prin care variabilele dintro formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare; ansamblul semnificatziilor (sensurilor) atribuite prin anumite mijloace elementelor (expresiilor formulelor simbolurilor etc.) teoriilor shtiintzifice sau abstractdeductive. 3. Interpretarea legilor = incadrarea unei situatzii concrete in regula generala shi abstracta consacrata de norme de drept in vederea aplicarii acesteia din urma.