INTERPRETÁRE (< interpreta) s. f. 1. Actziunea de a interpreta. ♦ Comentare shi explicare critica a unui text care apartzine in mod obishnuit unui autor vechi. ♦ Modul particular sau personal in care o opera in care o opera de arta este prezentata sau redata de catre artistul interpret sau de un ansamblu artistic. V. shi hermeneutica. 2. (LOG. MAT.; in epistemologie) Operatzie prin care variabilele dintro formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare; ansamblul semnificatziilor (sensurilor) atribuite prin anumite mijloace elementelor (expresiilor formulelor simbolurilor etc.) teoriilor shtiintzifice sau abstractdeductive. 3. Interpretarea legilor = incadrarea unei situatzii concrete in regula generala shi abstracta consacrata de norme de drept in vederea aplicarii acesteia din urma.