intemeiat¹ sn [At: NECULCE ap. LET. II 414/14 / Pl: ~uri / E: intemeia] 12 Intemeiere (12). 3 (Rar) Zidire. 4 Intarire. 56 Intemeiere (56). 7 Consolidare. 8 (Mil; inv) Aparare. 911 Intemeiere (911). 12 Inradacinare. 13 (Inv) Imputernicire. 14 Infiintzare. 15 Instituire.

intemeiat² ~a [At: N. TEST. (1648) ap. DA / Pl: ~atzi ~e / E: intemeia] 1 a (D. cladiri) Pus pe temelii Si: cladit zidit. 2 a (D. o institutzie un stat etc.) Fondat. 3 a (Rar) Zidit. 4 a (D. tinerii casatoritzi) Binecuvantat. 5 a Ashezat pe baze sigure Si: consolidat intarit. 6 a (Pex) Solid. 7 a (D. abstracte) Sprijinit pe argumente solide potrivit cu regulile logicii Si: just logic ratzional. 8 a (Mil; inv) Aparat. 9 a (D. o plantatzie cultura) Ingrijit. 10 a (D. un act o donatzie) Confirmat. 11 a In plina vigoare. 12 a Stabilit intrun loc. 13 a Care a prins radacini Si: inradacinat (1). 14 a (Fig) Ashezat la vorba. 15 a Care se refera la ceva. 16 a Care are dreptul de a face ceva. 17 a (Nob) Care insista. 18 av Serios. 19 av Bazat pe ceva.

INTEMEIÁT A intemeiatzi te adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide bine sustzinut. In adevar banuiala i era intemeiata. CARAGIALE O. III 40. 2. (Invechit) Intarit tare puternic consolidat. Orash in cetate... avind trei partzi ale cetatzii ocolite de o balta curgatoare shi a patra parte cea far’ de apa este foarte intemeiata. GOLESCU I. 129.

INTEMEIÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A INTEMEIA shi A SE INTEMEIA. 2) Care este sustzinut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) inv. Care are putere de rezistentza. /v. a intemeia

intemeiez meiaza 3 meieze 3 conj. meiat prt. meind ger. meiere inf. s. meietor adj. v.

INTEMEIÁT adj. adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.

INTEMEIAT adj. adv. 1. adj. fundamentat indreptatzit just justificat legitim logic motivat serios temeinic (livr.) indrituit (fig.) binecuvintat. (Are obiectzii ~; o scuza ~.) 2. adv. drept just temeinic. (A judecat ~.)

Intemeiat ≠ neintemeiat netemeinic