INTEMEIÁT A intemeiatzi te adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide bine sustzinut. In adevar banuiala i era intemeiata. CARAGIALE O. III 40. 2. (Invechit) Intarit tare puternic consolidat. Orash in cetate... avind trei partzi ale cetatzii ocolite de o balta curgatoare shi a patra parte cea far’ de apa este foarte intemeiata. GOLESCU I. 129.