insushit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: insushi] 1 Insushire (1). 2 (Nob) Cashtigare. 36 Insushire (36).

insushit² ~a a [At: NICUTZA B. O. 8 / Pl: ~itzi ~e / E: insushi] 1 Luat in stapanire. 2 (D. un drept) Arogat. 3 Propriu. 4 (D. cunoshtintze idei etc.) Asimilat. 5 (D. opinia unei persoane) Adoptat. 6 (D. parerea unei persoane) Luat in seama.

INSUSHÍT A insushitzi te adj. (Invechit) Propriu specific caracteristic. O singura arma... mare shi grea buzduganul insushit slujbei de armashmare sta ashezata pe velintza flocoasa. ODOBESCU S. I. 66.

insushit a. 1. particular propriu: calitatzi insushite natziei lui BALC.; 2. atribut: buzduganul insushit slujbei de Armash mare OD.

insushi vt [At: (a. 1852) URICARIUL II 197/29 / Pzi: ~shesc / E: insushi] 1 A lua in stapanire Si: ashi apropria ashi atribui. 2 (Nob) A cashtiga. 3 Ashi aroga un drept. 4 A asimila cunoshtintze temeinice idei opinii intrun domeniu Si: a invatza. 5 A fi de acord cu opinia cuiva. 6 A tzine seama de parerea cuiva.

INSUSHÍ insushesc vb. IV. Refl. (Cu pronumele in dativ) 1. A pune stapinire pe ceva a deveni stapin al unui lucru a lua in stapinire ashi apropria. ◊ (Complementul este un abstract) [Turcii] ishi insushira dreptul a numi shi pre domni. NEGRUZZI S. I 274. 2. A invatza temeinic a asimila un numar de cunoshtintze pentru a le folosi la nevoie. Cadrele care nushi insushesc in mod creator teoria marxismleninismului care nushi insushesc conceptzia shtiintzifica marxista despre lume risca sa se abata de la calea justa sau sa degenereze in practicieni marginitzi. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 36. 3. (Cu privire la idei pareri planuri) A adopta a face propriu. ◊ Expr. Ashi insushi o critica = a gasi justa critica ce i se face shi a tzine seama de ea. ♦ A da (ceva) drept al sau. Cengimfat pedantul este cind vinind descoperiri Cauta sashi insusheasca pe nedrept alte gindiri. BELDICEANU P. 120.

A INSUSHÍ ~ésc tranz. 1) (bunuri straine sau care nu apartzin nimanui) A lua in stapanire; ashi apropria. 2) (cunoshtintze) A dobandi prin invatzatura; a asimila. 3) (pareri idei) A accepta considerand k bun; a adopta. /Din insushi

insushì v. 1. a lua ceva pentru sine ashi atribui sau aroga; 2. ashi apropria: ashi insushi calitatzile cerute.

insushésc v. tr. (d. insushĭ. V. insu). Imĭ apropriez imĭ arog uzurp fur: acest functzionar shĭa insushit baniĭ statuluĭ. Asimilez: copilu pin studiŭ ishĭ insusheshte calitatzile necesare. Atribuĭ daŭ: Itzĭ insushesc acest buzdugan.

insushí³ (ashi ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. ishi insushéshte imperf. 3 sg. ishi insusheá; conj. prez. 3 sashi insusheásca; ger. insushíndushi

insushí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. insushésc imperf. 3 sg. insusheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. insusheásca

INSUSHÍT adj. v. caracteristic definitoriu distinct distinctiv dominant particular propriu specific tipic.

insushit adj. v. CARACTERISTIC. DEFINITORIU. DISTINCT. DISTINCTIV. DOMINANT. PARTICULAR. PROPRIU. SPECIFIC. TIPIC.

INSUSHÍ vb. 1. v. apropria. 2. v. fura. 3. a se atinge. (SHia ~ banii statului.) 4. v. adopta. 5. a deprinde a invatza a prinde. (Nu e meshteshug care sa nul poata ~.) 6. v. asimila.

INSUSHI vb. 1. ashi apropria ashi atribui. (Ishi ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.) 2. a fura a sustrage (fam.) a shterpeli (arg.) a furgasi a furlua. (Ashi ~ un bun strain.) 3. a se atinge. (SHia ~ banii statului.) 4. a adopta a primi (fig.) a imbratzisha. (Ashi ~ o noua credintza.) 5. a deprinde a invatza a prinde. (Nu e meshteshug care sa nul poata ~.) 6. a asimila a invatza. (SHia ~ intreaga materie.)

A insushi ≠ a pierde