instrunare sf [At: DA ms / Pl: ~nari / E: instruna] 1 Intindere a strunelor unui instrument Si: instrunat¹ (1) (ivr) instrunatura (1). 2 Acordare a unui instrument muzical cu coarde Si: instrunat¹ (2) (ivr) instrunatura (2). 3 (Fig) Interpretare a unei piese la un instrument cu coarde Si: instrunat¹ (3) (ivr) instrunatura (3). 4 Legare strans Si: instrunat¹ (4) (ivr) instrunatura (4). 5 (Spc) Strangere a unui animal de calarie cu chingile sau cu fraul Si: instrunat¹ (5) strunire (ivr) instrunatura (5). 6 (Fig) Retzinere de la o actziune Si: infranare instrunat¹ (6) stavilire strunire (ivr) instrunatura (6).

instruna vt [At: ODOBESCU I 86/17 / Pzi: instrun ~nez / E: in + struna] 1 (Inv) A intinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A canta la un instrument cu coarde. 4 A lega strans. 5 (Spc) A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul Si: a struni. 6 (Fig) A retzine de la o actziune Si: a infrana a stavili a struni.

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical intinzindui coardele. Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A incorda. Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. 2. (Cu privire la animale de calarie) A stringe (cu chingile cu friul cu zabala). V. infrina. Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86.

A INSTRUNÁ instrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face sa produca sunetele necesare prin intinderea sau slabirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori franghii cabluri) A intinde k pe o struna. 3) (animale de calarie) A stapani prin strangerea chingilor sau a fraului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrange sa urmeze calea cea dreapta. /in + struna

instrunà v. 1. a incorda: a instruna arcul; 2. a infrana: latzul cei va instruna pe lupi; 3. fig. instrunandushi mania OD.

instrún shi éz a á v. tr. (d. struna). Incordez intind struna: a instruna arcu vioara. Inzabalez. Fig. Strunesc infrinez.

instruná (a ~) vb. ind. prez. 3 instrúna/instruneáza

instruná vb. ind. prez. 1 sg. instrún/instrunéz 3 sg. shi pl. instrúna/instruneáza

INSTRUNÁRE s. 1. (MUZ.) acordaj acordare (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. v. incordare.

INSTRUNARE s. 1. (MUZ.) acordaj acordare (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. incordare intindere strunire (inv.) incordatura. (~ arcului.)

INSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. incorda.

INSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a incorda a intinde a struni. (A ~ arcul.)