14 definitzii pentru instrunare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUNÁRE instrunari s. f. Actziunea de a instruna shi rezultatul ei. V. instruna.

INSTRUNÁRE instrunari s. f. Actziunea de a instruna shi rezultatul ei. V. instruna.

instrunare sf [At: DA ms / Pl: ~nari / E: instruna] 1 Intindere a strunelor unui instrument Si: instrunat1 (1) (ivr) instrunatura (1). 2 Acordare a unui instrument muzical cu coarde Si: instrunat1 (2) (ivr) instrunatura (2). 3 (Fig) Interpretare a unei piese la un instrument cu coarde Si: instrunat1 (3) (ivr) instrunatura (3). 4 Legare strans Si: instrunat1 (4) (ivr) instrunatura (4). 5 (Spc) Strangere a unui animal de calarie cu chingile sau cu fraul Si: instrunat1 (5) strunire (ivr) instrunatura (5). 6 (Fig) Retzinere de la o actziune Si: infranare instrunat1 (6) stavilire strunire (ivr) instrunatura (6).

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul; a struni. ♦ Fig. A retzine de la o actziune; a stavili a infrana a struni. [Prez. ind. shi: instrunez] In + struna.

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul; a struni. ♦ Fig. A retzine de la o actziune; a stavili a infrana a struni. [Prez. ind. shi: instrunez] In + struna.

instruna vt [At: ODOBESCU I 86/17 / Pzi: instrun ~nez / E: in + struna] 1 (Inv) A intinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A canta la un instrument cu coarde. 4 A lega strans. 5 (Spc) A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul Si: a struni. 6 (Fig) A retzine de la o actziune Si: a infrana a stavili a struni.

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical intinzindui coardele. Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A incorda. Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. 2. (Cu privire la animale de calarie) A stringe (cu chingile cu friul cu zabala). V. infrina. Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86.

A INSTRUNÁ instrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face sa produca sunetele necesare prin intinderea sau slabirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori franghii cabluri) A intinde k pe o struna. 3) (animale de calarie) A stapani prin strangerea chingilor sau a fraului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrange sa urmeze calea cea dreapta. /in + struna

instrunà v. 1. a incorda: a instruna arcul; 2. a infrana: latzul cei va instruna pe lupi; 3. fig. instrunandushi mania OD.

instrún shi éz a á v. tr. (d. struna). Incordez intind struna: a instruna arcu vioara. Inzabalez. Fig. Strunesc infrinez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

instruná (a ~) vb. ind. prez. 3 instrúna/instruneáza

instruná vb. ind. prez. 1 sg. instrún/instrunéz 3 sg. shi pl. instrúna/instruneáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INSTRUNÁRE s. 1. (MUZ.) acordaj acordare (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. v. incordare.

INSTRUNARE s. 1. (MUZ.) acordaj acordare (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. incordare intindere strunire (inv.) incordatura. (~ arcului.)

INSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. incorda.

INSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a incorda a intinde a struni. (A ~ arcul.)

Intrare: instrunare
instrunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instrunare
  • ‑nstrunare
  • instrunarea
  • ‑nstrunarea
plural
  • instrunari
  • ‑nstrunari
  • instrunarile
  • ‑nstrunarile
genitiv-dativ singular
  • instrunari
  • ‑nstrunari
  • instrunarii
  • ‑nstrunarii
plural
  • instrunari
  • ‑nstrunari
  • instrunarilor
  • ‑nstrunarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

instruna, instrun / instruna, instrunezverb

  • 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acorda
    • format_quote Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. DLRLC
    • format_quote Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. DLRLC
    • format_quote Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Incorda, intinde. DLRLC
      • format_quote Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. DLRLC
  • 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: struni
    • format_quote Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. DLRLC
    • format_quote Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. DLRLC
    • format_quote figurat Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86. DLRLC
etimologie:
  • In + struna DEX '09 DEX '98

instrunare, instrunarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a instruna shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi instruna DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.