INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical intinzindui coardele. Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A incorda. Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. 2. (Cu privire la animale de calarie) A stringe (cu chingile cu friul cu zabala). V. infrina. Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86.