optziuni
  • info

11 definitzii pentru instruna

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul; a struni. ♦ Fig. A retzine de la o actziune; a stavili a infrana a struni. [Prez. ind. shi: instrunez] In + struna.

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul; a struni. ♦ Fig. A retzine de la o actziune; a stavili a infrana a struni. [Prez. ind. shi: instrunez] In + struna.

instruna vt [At: ODOBESCU I 86/17 / Pzi: instrun ~nez / E: in + struna] 1 (Inv) A intinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A canta la un instrument cu coarde. 4 A lega strans. 5 (Spc) A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul Si: a struni. 6 (Fig) A retzine de la o actziune Si: a infrana a stavili a struni.

INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical intinzindui coardele. Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A incorda. Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. 2. (Cu privire la animale de calarie) A stringe (cu chingile cu friul cu zabala). V. infrina. Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86.

A INSTRUNÁ instrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face sa produca sunetele necesare prin intinderea sau slabirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori franghii cabluri) A intinde k pe o struna. 3) (animale de calarie) A stapani prin strangerea chingilor sau a fraului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrange sa urmeze calea cea dreapta. /in + struna

instrunà v. 1. a incorda: a instruna arcul; 2. a infrana: latzul cei va instruna pe lupi; 3. fig. instrunandushi mania OD.

instrún shi éz a á v. tr. (d. struna). Incordez intind struna: a instruna arcu vioara. Inzabalez. Fig. Strunesc infrinez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

instruná (a ~) vb. ind. prez. 3 instrúna/instruneáza

instruná vb. ind. prez. 1 sg. instrún/instrunéz 3 sg. shi pl. instrúna/instruneáza

instrun.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. incorda.

INSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a incorda a intinde a struni. (A ~ arcul.)

Intrare: instruna
instruna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instrunare
  • ‑nstrunare
  • instrunat
  • ‑nstrunat
  • instrunatu‑
  • ‑nstrunatu‑
  • instrunand
  • ‑nstrunand
  • instrunandu‑
  • ‑nstrunandu‑
 singular plural
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • instrun
  • ‑nstrun
 (sa)
  • instrun
  • ‑nstrun
  • instrunam
  • ‑nstrunam
  • instrunai
  • ‑nstrunai
  • instrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (tu)
  • instruni
  • ‑nstruni
 (sa)
  • instruni
  • ‑nstruni
  • instrunai
  • ‑nstrunai
  • instrunashi
  • ‑nstrunashi
  • instrunaseshi
  • ‑nstrunaseshi
a III-a (el, ea)
  • instruna
  • ‑nstruna
 (sa)
  • instrune
  • ‑nstrune
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instrunase
  • ‑nstrunase
plural I (noi)
  • instrunam
  • ‑nstrunam
 (sa)
  • instrunam
  • ‑nstrunam
  • instrunam
  • ‑nstrunam
  • instrunaram
  • ‑nstrunaram
  • instrunaseram
  • ‑nstrunaseram
  • instrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (voi)
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
 (sa)
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
  • instrunaratzi
  • ‑nstrunaratzi
  • instrunaseratzi
  • ‑nstrunaseratzi
  • instrunasetzi
  • ‑nstrunasetzi
a III-a (ei, ele)
  • instruna
  • ‑nstruna
 (sa)
  • instrune
  • ‑nstrune
  • instrunau
  • ‑nstrunau
  • instrunara
  • ‑nstrunara
  • instrunasera
  • ‑nstrunasera
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instrunare
  • ‑nstrunare
  • instrunat
  • ‑nstrunat
  • instrunatu‑
  • ‑nstrunatu‑
  • instrunand
  • ‑nstrunand
  • instrunandu‑
  • ‑nstrunandu‑
 singular plural
  • instruneaza
  • ‑nstruneaza
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • instrunez
  • ‑nstrunez
 (sa)
  • instrunez
  • ‑nstrunez
  • instrunam
  • ‑nstrunam
  • instrunai
  • ‑nstrunai
  • instrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (tu)
  • instrunezi
  • ‑nstrunezi
 (sa)
  • instrunezi
  • ‑nstrunezi
  • instrunai
  • ‑nstrunai
  • instrunashi
  • ‑nstrunashi
  • instrunaseshi
  • ‑nstrunaseshi
a III-a (el, ea)
  • instruneaza
  • ‑nstruneaza
 (sa)
  • instruneze
  • ‑nstruneze
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instruna
  • ‑nstruna
  • instrunase
  • ‑nstrunase
plural I (noi)
  • instrunam
  • ‑nstrunam
 (sa)
  • instrunam
  • ‑nstrunam
  • instrunam
  • ‑nstrunam
  • instrunaram
  • ‑nstrunaram
  • instrunaseram
  • ‑nstrunaseram
  • instrunasem
  • ‑nstrunasem
a II-a (voi)
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
 (sa)
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
  • instrunatzi
  • ‑nstrunatzi
  • instrunaratzi
  • ‑nstrunaratzi
  • instrunaseratzi
  • ‑nstrunaseratzi
  • instrunasetzi
  • ‑nstrunasetzi
a III-a (ei, ele)
  • instruneaza
  • ‑nstruneaza
 (sa)
  • instruneze
  • ‑nstruneze
  • instrunau
  • ‑nstrunau
  • instrunara
  • ‑nstrunara
  • instrunasera
  • ‑nstrunasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

instruna, instrun / instruna, instrunezverb

  • 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acorda
    • format_quote Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. DLRLC
    • format_quote Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. DLRLC
    • format_quote Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Incorda, intinde. DLRLC
      sinonime: incorda intinde
      • format_quote Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. DLRLC
  • 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: struni
    • format_quote Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. DLRLC
    • format_quote Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. DLRLC
    • format_quote figurat Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86. DLRLC
etimologie:
  • In + struna DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.