11 definitzii pentru instruna
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul; a struni. ♦ Fig. A retzine de la o actziune; a stavili a infrana a struni. [Prez. ind. shi: instrunez] In + struna.
INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul; a struni. ♦ Fig. A retzine de la o actziune; a stavili a infrana a struni. [Prez. ind. shi: instrunez] In + struna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
instruna vt [At: ODOBESCU I 86/17 / Pzi: instrun ~nez / E: in + struna] 1 (Inv) A intinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A canta la un instrument cu coarde. 4 A lega strans. 5 (Spc) A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul Si: a struni. 6 (Fig) A retzine de la o actziune Si: a infrana a stavili a struni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INSTRUNÁ instrún vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical intinzindui coardele. Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A incorda. Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. 2. (Cu privire la animale de calarie) A stringe (cu chingile cu friul cu zabala). V. infrina. Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A INSTRUNÁ instrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face sa produca sunetele necesare prin intinderea sau slabirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori franghii cabluri) A intinde k pe o struna. 3) (animale de calarie) A stapani prin strangerea chingilor sau a fraului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrange sa urmeze calea cea dreapta. /in + struna
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
instrunà v. 1. a incorda: a instruna arcul; 2. a infrana: latzul cei va instruna pe lupi; 3. fig. instrunandushi mania OD.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
instrún shi éz a á v. tr. (d. struna). Incordez intind struna: a instruna arcu vioara. Inzabalez. Fig. Strunesc infrinez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
instruná (a ~) vb. ind. prez. 3 instrúna/instruneáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
instruná vb. ind. prez. 1 sg. instrún/instrunéz 3 sg. shi pl. instrúna/instruneáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
instrun.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. incorda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a incorda a intinde a struni. (A ~ arcul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
instruna, instrun / instruna, instrunezverb
- 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acorda
- Iau vioara unui greier shio instrun sami placa mie. LESNEA A. 141. DLRLC
- Italianul incepu ashi instruna vioara. ARDELEANU D. 95. DLRLC
- Cineasculta shi nunstruna arfai de cintari bogata. EMINESCU O. IV 120. DLRLC
-
- Instruna iute arcul puse sageata shi o lua la catare. ISPIRESCU L. 195. DLRLC
-
-
- 2. A strange un animal de calarie cu chingile sau cu fraul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: struni
- Puse shaua pe Murga... o instruna bine. DELAVRANCEA S. 242. DLRLC
- Friul In cap i baga Frumushel Mil instruna. TEODORESCU P. P. 600. DLRLC
- Se dete afund shi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo instrunat shi injghebat in albia apelor sale. ISPIRESCU U. 73. DLRLC
- Lupul cu puii sai pustiaza codrii fara da banui latzul cei va instruna intro zi pe totzi. ODOBESCU S. I 86. DLRLC
-
etimologie:
- In + struna DEX '09 DEX '98