inrautatzire sf [At: NEGRUZZI S. I 16 / P: ~rau~ / V: ~aot~ (inv) ~aotatzare / Pl: ~ri / E: inrautatzi] 12 Evolutzie spre (mai) rau.

INRAUTATZÍRE inrautatziri s. f. Faptul de a (se) inrautatzi; agravare inraire. Inrautatzirea situatziei in tzarile capitaliste. ♦ (Concretizat rar) Fapta rea rautate ticaloshie. In zadar imblau streji de arnautzi shi de simeni; nu puteau stirpi aceste inrautatziri nici descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI S. I 16. Pronuntzat: rau.

inrautatzi vtr [At: ISPIRESCU U. 45 / P: ~rau~ / V: ~aot~ (inv) ~aotatza / Pzi: ~tzesc / E: in + rautate] 14 A (se) face (mai) rau Si: a (se) agrava.

INRAUTATZÍ inrautatzesc vb. IV. Tranz. 1. A face k ceva sa devina mai rau a agrava. Crizele periodice de supraproductzie inrautatzesc shi mai mult situatzia clasei muncitoare. LUPTA DE CLASA 1950 nr. 78 102. ◊ Refl. Muncitorii englezi cer sporirea salariilor shi pornesc la lupta grevista pentru a obtzine aceasta revendicare pentru k nivelul lor de trai se inrautatzeshte necontenit. SCINTEIA 1953 nr. 2857. 2. (Rar) A face sa devina rau a inrai. Salbataci shi inrautatzi... taurul... pina intratit incit nu se mai putea apropia nimeni de dinsul. ISPIRESCU U. 45. Pronuntzat: rau.

A INRAUTATZÍ ~ésc tranz. A face sa se inrautatzeasca; a complica; a agrava; a inaspri. /in + rautate

A SE INRAUTATZÍ pers. 3 se ~éshte intranz. (despre stari de lucruri situatzii) A deveni mai rau mai grav; a se complica; a se agrava; a se inaspri. /in + rautate

inrautatzì v. a (se) face rautacios.

inrautatzésc v. tr. (d. rautate). Fac raŭ rautacĭos malitzios. Corup stric: societatea amicilor luĭ la inrautatzit. Vechĭ shi rautatzésc shi rautzesc.

inrautatzíre (rau) s. f. g.d. art. inrautatzírii; pl. inrautatzíri

inrautatzíre s. f. (sil. rau) g.d. art. inrautatzírii; pl. inrautatzíri

inrautatzí (a ~) (rau) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inrautatzésc imperf. 3 sg. inrautatzeá; conj. prez. 3 sa inrautatzeásca

inrautatzí vb. (sil. rau) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inrautatzésc imperf. 3 sg. inrautatzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inrautatzeásca

INRAUTATZÍRE s. 1. (fig.) stricare (fam. fig.) zbarlire. (~ vremii.) 2. v. agravare. 3. agravare (livr.) recrudescentza. (~ starii economice.) 4. inasprire (fig.) deteriorare. (~ relatziilor dintre ei.)

INRAUTATZIRE s. 1. (fig.) stricare. (~ vremii.) 2. agravare inraire. (~ bolii cuiva.) 3. agravare (livr.) recrudescentza. (~ economiei dintro tzara capitalista.) 4. inasprire. (~ relatziilor dintre ei.)

INRAUTATZÍ vb. 1. (fig.) a se strica (fam. fig.) a se zbarli. (Vremea sa ~.) 2. v. agrava. 3. a (se) agrava a (se) ingreuia. (Situatzia infractorului sa ~.) 4. (fig.) a se deteriora a (se) inaspri. (Relatziile dintre ei sau ~.)

INRAUTATZI vb. 1. (fig.) a se strica (fam. fig.) a se zbirli. (Vremea sa ~.) 2. a (se) agrava a (se) inrai (grecism inv.) a (se) prohorisi. (Boala i sa ~.) 3. a (se) agrava a (se) ingreuia. (Situatzia infractorului sa ~.) 4. a (se) inaspri. (Relatziile dintre ei sau ~.)

A (se) inrautatzi ≠ a (se) ameliora a (se) imbunatatzi a (se) remedia