19 definitzii pentru inraire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INRAÍRE s. f. Faptul de a (se) inrai. V. inrai.

INRAÍRE s. f. Faptul de a (se) inrai. V. inrai.

inraire sf [At: JIPESCU O. 85 / Pl: ~ri / E: inrai] 12 Evolutzie a caracterului cuiva spre (mai) rau.

INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. shi tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) rau (mai) rautacios (mai) grav. In + rau.

inrai vtr [At: OLLANESCU H. A. P. 40 / Pzi: ~esc / E: in + rau] 14 (A face sa devina sau) a deveni (mai) rau.

INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. shi tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) rau (mai) rautacios. In + rau.

INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. A deveni (mai) rau a se inrautatzi a se agrava; (despre fiintze) a deveni rautacios plin de rautate. A cincea zi [rana] a inceput sa se inraiasca. CAMIL PETRESCU T. II 284. De va shti fata k el shtie mai rau se va inrai. REBREANU I. 24. Codrul Sendeseshte Drumul Senraieshte. TEODORESCU P. P. 497. ◊ Tranz. (Cu privire la fiintze) Uritul inserarilor cu ploi monotone noptzile lungi shi necazurile il inraiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 54.

A INRAÍ ~iésc tranz. A face sa se inraiasca. /in + rau

A SE INRAÍ ma ~iésc intranz. A deveni rau; a se umple de rautate; a se incainosha. /in + rau

inraì v. a se face mai rau: drumul se inraieshte POP.

inraĭésc v. tr. (d. raŭ). Fac raŭ (crud): saracia la inrait. V. refl. Ma fac raŭ. Vechĭ ma reĭesc. V. exacerbez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

inraíre s. f. g.d. art. inraírii

inraíre s. f. g.d. art. inraírii

inraí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inraiésc imperf. 3 sg. inraiá; conj. prez. 3 sa inraiásca

inraí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inraiésc imperf. 3 sg. inraiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inraiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INRAIRE s. agravare inrautatzire. (~ bolii cuiva.)

INRAÍ vb. 1. (pop.) a (se) indraci (inv. shi reg.) a (se) rai (reg.) a (se) incaina. (X sa ~ de tot.) 2. v. agrava.

INRAI vb. 1. (pop.) a (se) indraci (inv. shi reg.) a (se) rai (reg.) a (se) inciina. (X sa ~ de tot.) 2. a (se) agrava a (se) inrautatzi (grecism inv.) a (se) prohorisi. (Boala i sa ~.)

Intrare: inraire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inraire
  • ‑nraire
  • inrairea
  • ‑nrairea
plural
  • inrairi
  • ‑nrairi
  • inrairile
  • ‑nrairile
genitiv-dativ singular
  • inrairi
  • ‑nrairi
  • inrairii
  • ‑nrairii
plural
  • inrairi
  • ‑nrairi
  • inrairilor
  • ‑nrairilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inrai, inraiescverb

  • 1. A deveni sau a face sa devina (mai) rau (mai) rautacios (mai) grav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A cincea zi [rana] a inceput sa se inraiasca. CAMIL PETRESCU T. II 284. DLRLC
    • format_quote De va shti fata k el shtie mai rau se va inrai. REBREANU I. 24. DLRLC
    • format_quote Codrul Sendeseshte Drumul Senraieshte. TEODORESCU P. P. 497. DLRLC
    • format_quote Uritul inserarilor cu ploi monotone noptzile lungi shi necazurile il inraiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 54. DLRLC
etimologie:
  • In + rau DEX '09 DEX '98

inraire, inrairisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi inrai DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.