INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. A deveni (mai) rau a se inrautatzi a se agrava; (despre fiintze) a deveni rautacios plin de rautate. A cincea zi [rana] a inceput sa se inraiasca. CAMIL PETRESCU T. II 284. De va shti fata k el shtie mai rau se va inrai. REBREANU I. 24. Codrul Sendeseshte Drumul Senraieshte. TEODORESCU P. P. 497. ◊ Tranz. (Cu privire la fiintze) Uritul inserarilor cu ploi monotone noptzile lungi shi necazurile il inraiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 54.