indreptatzit ~a a [At: SAHIA N. 30 / Pl: ~itzi ~e / E: indreptatzi] 1 Care are dreptul la ceva. 2 Care este autorizat la ceva Si: indrituit. 3 Justificat.

INDREPTATZÍT A indreptatzitzi te adj. (De obicei urmat de determinari introduse prin «la» sau «sa») Care are dreptul la ceva caruia i se permite ceva care este autorizat sa...; justificat. Eshti poate cel mai indreptatzit sa te amesteci in afacerea aceasta. SAHIA N. 39. Ma gasii indreptatzit dupa cemi sfirshii treaba sa ma primblu. HOGASH M. N. 168. Au gasit dorintza lor indreptatzita. SBIERA P. 264.

indreptatzi vt [At: AMIRAS ap. LET. III 111/16 / Pzi: ~tzesc / E: in + dreptate] 1 A da cuiva dreptul la ceva Si: a autoriza (inv) a indreptai a indritui. 2 A justifica ceva. 3 A face dreptate. 4 (Rar) A declara nevinovatzia cuiva.

INDREPTATZÍ indreptatzesc vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva a justifica (ceva) a autoriza. Boala de care sufera il indreptatzeshte la un concediu medical. ▭ Nu numai k umblatzi sai cocoloshitzi pe ucigashi ci sintetzi la un pas de a le indreptatzi fapta. CAMIL PETRESCU O. II 496. De altmintrelea [omul] ishi indreptatzea pe deplin numelei tot asha de zburlit k shi dinsul. HOGASH DR. II 5.

A INDREPTATZÍ ~ésc tranz. 1) A face sa fie in drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (actziuni opinii etc.) A considera k just legitim; a justifica; a motiva. ~ o fapta. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovatzi; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /in + dreptate

indreptatzì v. 1. a da dreptate a justifica; 2. a da dreptul a autoriza.

indreptatzésc v. tr. (d. dreptate). Daŭ drept autorizez: saracia nu te indreptatzeshte sa furĭ.

indreptatzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indreptatzésc imperf. 3 sg. indreptatzeá; conj. prez. 3 sa indreptatzeásca

indreptatzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indreptatzésc imperf. 3 sg. indreptatzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indreptatzeásca

INDREPTATZÍT adj. 1. v. fundamentat. 2. drept just legitim. (O cerere ~.) 3. v. chemat. 4. v. autorizat.

INDREPTATZIT adj. 1. fundamentat intemeiat just justificat legitim logic motivat serios temeinic (livr.) indrituit (fig.) binecuvintat. (Un motiv ~.) 2. drept just legitim. (O cerere ~.) 3. chemat competent (inv.) volnic. (Nu este el ~ sa ne dea lectzii.)

Indreptatzit ≠ neindreptatzit

INDREPTATZÍ vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza a ingadui a justifica a permite (livr.) a indritui (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.)

INDREPTATZÍ vb. v. apara dezvinovatzi disculpa justifica scuza.

INDREPTATZI vb. 1. a justifica a motiva (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotarirea lui.) 2. a autoriza a ingadui a justifica a permite (livr.) a indritui (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.)

indreptatzi vb. v. APARA. DEZVINOVATZI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

A (se) indreptatzi ≠ a (se) invinovatzi a (se) invinui a nedreptatzi

A indreptatzi ≠ a acuza a invinui