optziuni
  • info

15 definitzii pentru indrituit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDRITUÍT A indrituitzi te adj. Indreptatzit. V. indritui.

indrituit ~a a [At: DA ms / Pl: ~itzi ~e / E: indritui] (Rar) Indreptatzit (2).

INDRITUÍT A indrituitzi te adj. (Rar) Indreptatzit. V. indritui.

INDRITUÍT A indrituitzi te adj. (Rar) Indreptatzit. Brazda dintre sprincene se shantzuise acum atit de adinc incit amicul sau... chiar k sar fi aflat indrituit a crede k sau abatut asuprai toate urgiile biblice. C. PETRESCU A. R. 17.

INDRITUÍ indrituiesc vb. IV. Tranz. A indreptatzi. [Prez. ind. shi: indrítui] In + drit + suf. ui.

indritui vt [At: I. IONESCU D. 454 / Pzi: ~esc (ivr) ~ez / E: in + drit + ui] (Inv) A indreptatzi (1).

INDRITUÍ indrituiesc vb. IV. Tranz. (Rar) A indreptatzi. [Prez. ind. shi: indrítui] In + drit + suf. ui.

INDRITUÍ indrítui shi indrituiesc vb. IV. Tranz. (Rar) A indreptatzi. Uite ce ma indrituie sa cred asta. CAMIL PETRESCU T. II 374.

indrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Indreptatzesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indrituí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indrituiésc imperf. 3 sg. indrituiá; conj. prez. 3 sa indrituiásca

indrituí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indrituiésc imperf. 3 sg. indrituiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indrituiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDRITUÍT adj. v. fundamentat indreptatzit intemeiat just justificat legitim logic motivat serios temeinic.

indrituit adj. v. FUNDAMENTAT. INDREPTATZIT. INTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC.

INDRITUÍ vb. v. autoriza indreptatzi ingadui justifica permite.

indritui vb. v. AUTORIZA. INDREPTATZI. INGADUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: indrituit
indrituit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indrituit
  • ‑ndrituit
  • indrituitul
  • indrituitu‑
  • ‑ndrituitul
  • ‑ndrituitu‑
  • indrituita
  • ‑ndrituita
  • indrituita
  • ‑ndrituita
plural
  • indrituitzi
  • ‑ndrituitzi
  • indrituitzii
  • ‑ndrituitzii
  • indrituite
  • ‑ndrituite
  • indrituitele
  • ‑ndrituitele
genitiv-dativ singular
  • indrituit
  • ‑ndrituit
  • indrituitului
  • ‑ndrituitului
  • indrituite
  • ‑ndrituite
  • indrituitei
  • ‑ndrituitei
plural
  • indrituitzi
  • ‑ndrituitzi
  • indrituitzilor
  • ‑ndrituitzilor
  • indrituite
  • ‑ndrituite
  • indrituitelor
  • ‑ndrituitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indritui, indrituiescverb

  • 1. Indreptatzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: indreptatzi
    • format_quote Uite ce ma indrituie sa cred asta. CAMIL PETRESCU T. II 374. DLRLC
etimologie:
  • In + drit + sufix ui. DEX '98 DEX '09

indrituit, indrituitaadjectiv

  • 1. Indreptatzit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: indreptatzit
    • format_quote Brazda dintre sprincene se shantzuise acum atit de adinc incit amicul sau... chiar k sar fi aflat indrituit a crede k sau abatut asuprai toate urgiile biblice. C. PETRESCU A. R. 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi indritui DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.