INDREPTATZÍ indreptatzesc vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva a justifica (ceva) a autoriza. Boala de care sufera il indreptatzeshte la un concediu medical. ▭ Nu numai k umblatzi sai cocoloshitzi pe ucigashi ci sintetzi la un pas de a le indreptatzi fapta. CAMIL PETRESCU O. II 496. De altmintrelea [omul] ishi indreptatzea pe deplin numelei tot asha de zburlit k shi dinsul. HOGASH DR. II 5.