optziuni
  • info

6 definitzii pentru indreptui

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDREPTUÍ indreptuiesc vb. IV. Tranz. (Inv.) A indreptatzi. In + drept + suf. ui (dupa indritui).

INDREPTUÍ indreptuiesc vb. IV. Tranz. (Inv.) A indreptatzi. In + drept + suf. ui (dupa indritui).

indreptui vt [At: ALECSANDRI T. 1358 / Pzi: ~esc / E: in + drept + ui] (Inv) A indreptatzi (1).

INDREPTUÍ indreptuiesc vb. IV. Tranz. (Invechit) A repune pe cineva in drepturile sale a da cuiva un anumit drept; a indritui. Cinovnicul... ashterne o otnoshanie... prin care indreptuieshte pe Costandin Arbure. ALECSANDRI T. 1358.

A INDREPTUÍ ~iésc tranz. pop. (persoane) A repune in drepturi. /in + drept + suf. ~ui

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indreptuí (a ~) (inv.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indreptuiésc imperf. 3 sg. indreptuiá; conj. prez. 3 sa indreptuiásca

indreptuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indreptuiésc imperf. 3 sg. indreptuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indreptuiásca

Intrare: indreptui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indreptui
  • ‑ndreptui
  • indreptuire
  • ‑ndreptuire
  • indreptuit
  • ‑ndreptuit
  • indreptuitu‑
  • ‑ndreptuitu‑
  • indreptuind
  • ‑ndreptuind
  • indreptuindu‑
  • ‑ndreptuindu‑
 singular plural
  • indreptuieshte
  • ‑ndreptuieshte
  • indreptuitzi
  • ‑ndreptuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • indreptuiesc
  • ‑ndreptuiesc
 (sa)
  • indreptuiesc
  • ‑ndreptuiesc
  • indreptuiam
  • ‑ndreptuiam
  • indreptuii
  • ‑ndreptuii
  • indreptuisem
  • ‑ndreptuisem
a II-a (tu)
  • indreptuieshti
  • ‑ndreptuieshti
 (sa)
  • indreptuieshti
  • ‑ndreptuieshti
  • indreptuiai
  • ‑ndreptuiai
  • indreptuishi
  • ‑ndreptuishi
  • indreptuiseshi
  • ‑ndreptuiseshi
a III-a (el, ea)
  • indreptuieshte
  • ‑ndreptuieshte
 (sa)
  • indreptuiasca
  • ‑ndreptuiasca
  • indreptuia
  • ‑ndreptuia
  • indreptui
  • ‑ndreptui
  • indreptuise
  • ‑ndreptuise
plural I (noi)
  • indreptuim
  • ‑ndreptuim
 (sa)
  • indreptuim
  • ‑ndreptuim
  • indreptuiam
  • ‑ndreptuiam
  • indreptuiram
  • ‑ndreptuiram
  • indreptuiseram
  • ‑ndreptuiseram
  • indreptuisem
  • ‑ndreptuisem
a II-a (voi)
  • indreptuitzi
  • ‑ndreptuitzi
 (sa)
  • indreptuitzi
  • ‑ndreptuitzi
  • indreptuiatzi
  • ‑ndreptuiatzi
  • indreptuiratzi
  • ‑ndreptuiratzi
  • indreptuiseratzi
  • ‑ndreptuiseratzi
  • indreptuisetzi
  • ‑ndreptuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • indreptuiesc
  • ‑ndreptuiesc
 (sa)
  • indreptuiasca
  • ‑ndreptuiasca
  • indreptuiau
  • ‑ndreptuiau
  • indreptuira
  • ‑ndreptuira
  • indreptuisera
  • ‑ndreptuisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indreptui, indreptuiescverb

  • 1. invechit Indreptatzi, indritui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: indreptatzi indritui
    • format_quote Cinovnicul... ashterne o otnoshanie... prin care indreptuieshte pe Costandin Arbure. ALECSANDRI T. 1358. DLRLC
etimologie:
  • In + drept + sufix ui (dupa indritui). DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.