indreptatzire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: indreptatzi] 1 Autorizare a dreptului cuiva la ceva Si: indrituire. 2 (Rar) Declarare a nevinovatziei cuiva. 3 Justificare. 4 Dreptate.

INDREPTATZÍRE indreptatziri s. f. Actziunea de a indreptatzi; motivare justificare.

indreptatzire f. autorizare justificare.

indreptatzi vt [At: AMIRAS ap. LET. III 111/16 / Pzi: ~tzesc / E: in + dreptate] 1 A da cuiva dreptul la ceva Si: a autoriza (inv) a indreptai a indritui. 2 A justifica ceva. 3 A face dreptate. 4 (Rar) A declara nevinovatzia cuiva.

INDREPTATZÍ indreptatzesc vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva a justifica (ceva) a autoriza. Boala de care sufera il indreptatzeshte la un concediu medical. ▭ Nu numai k umblatzi sai cocoloshitzi pe ucigashi ci sintetzi la un pas de a le indreptatzi fapta. CAMIL PETRESCU O. II 496. De altmintrelea [omul] ishi indreptatzea pe deplin numelei tot asha de zburlit k shi dinsul. HOGASH DR. II 5.

A INDREPTATZÍ ~ésc tranz. 1) A face sa fie in drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (actziuni opinii etc.) A considera k just legitim; a justifica; a motiva. ~ o fapta. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovatzi; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /in + dreptate

indreptatzì v. 1. a da dreptate a justifica; 2. a da dreptul a autoriza.

indreptatzésc v. tr. (d. dreptate). Daŭ drept autorizez: saracia nu te indreptatzeshte sa furĭ.

indreptatzíre s. f. g.d. art. indreptatzírii; pl. indreptatzíri

indreptatzíre s. f. g.d. art. indreptatzírii; pl. indreptatzíri

indreptatzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indreptatzésc imperf. 3 sg. indreptatzeá; conj. prez. 3 sa indreptatzeásca

indreptatzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indreptatzésc imperf. 3 sg. indreptatzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indreptatzeásca

INDREPTATZÍRE s. 1. v. justificare. 2. v. calitate.

INDREPTATZIRE s. 1. justificare motivare motivatzie ratziune temei (livr.) legitimare legitimitate (pop.) noima (inv.) rezon. (~ unei decizii.) 2. autoritate calitate cadere competentza drept (inv.) voinicie. (Nu am ~ sa ma pronuntz.)

INDREPTATZÍ vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza a ingadui a justifica a permite (livr.) a indritui (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.)

INDREPTATZÍ vb. v. apara dezvinovatzi disculpa justifica scuza.

INDREPTATZI vb. 1. a justifica a motiva (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotarirea lui.) 2. a autoriza a ingadui a justifica a permite (livr.) a indritui (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.)

indreptatzi vb. v. APARA. DEZVINOVATZI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

A (se) indreptatzi ≠ a (se) invinovatzi a (se) invinui a nedreptatzi

A indreptatzi ≠ a acuza a invinui