îndrăzneț, ~eață [At: CORESI, EV. 383/22 / Pl: ~i, ~e / E: îndrăzni + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care nu se teme de greutăți, de pericole etc. Si: cutezător, curajos. 3-4 smf, a (Om) inimos. 5-6 smf, a (Om) temerar. 7-8 smf, a (Om) obraznic. 9-10 smf, a (Om) semeț. 11-12 av, a (În mod) original. 13-14 av, a (În mod) excentric.

ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și pericole; curajos, cutezător, dîrz, temerar. Numai prin pătrunderea îndrăzneață și scrutătoare în esența fenomenelor, putem obține adevăratul tipic în artă. V. ROM. mai 1953, 193. De ce creștea... d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cît ți-e graiul de sumeț. ALECSANDRI, P. P. 99. ♦ Original. Ne oprim în fața uneia dintre cele mai ciudate și îndrăznețe clădiri. BART, S. M. 43. ♦ (Depreciativ) Care-și permite prea multe; (cam) obraznic.

ÎNDRĂZNÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care dă dovadă de curaj; cutezător; viteaz; brav; curajos. 2) (despre acțiuni sau despre manifestări ale oamenilor) Care se deosebește prin noutate și cutezanță. Atitudine ~eață. Răspuns ~. Conduită ~eață. 3) depr. Care își permite prea multe; lipsit de decență; fără rușine; obraznic; nerușinat. /a îndrăzni + suf. ~eț

îndrăzneț a. 1. care întreprinde multe; 2. plin de curaj, intrepid: navigator îndrăzneț; 3. nerușinat: ce ifos îndrăzneț! 4. fig. în afară de regula comună: expresiuni îndrăznețe.

îndrăznéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător: navigator îndrăzneț. Nerușinat, obraznic: ifos îndrăzneț. Fig. Neobișnuit, extraordinar (ca execuțiune, stil ș. a.): expresiunĭ îndrăznețe.

îndrăznéț adj. m., pl. îndrăznéți; f. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțe

îndrăznéț adj. m., pl. îndrăznéți; f. sg. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțe

ÎNDRĂZNÉȚ adj. 1. v. curajos. 2. v. obraznic. 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)

ÎNDRĂZNEȚ adj. 1. brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un tînăr ~.) 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)

AUDACES FORTUNA IUVAT (lat.) norocul (soarta) îi ajută pe cei îndrăzneți – Vergiliu, „Eneida”, X, 284: „Audentes fortuna iuvat”.

Audaces fortuna iuvat (lat. „Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul”) – variantă populară, după un hemistih din Eneida lui Vergiliu (cartea X, versul 284). Textul original este Audentes fortuna iuvat, avînd același înțeles. Vergiliu aduce un elogiu temerității, eroii lui secotind că zeii îi iubesc și îi ocrotesc pe cutezători. De aceea fortuna îi însoțește pretutindeni și-i ajută în isprăvile lor. Se știe că Fortuna, la romani, era zeița norocului. La rîndul său, versul lui Vergiliu, pornind cu tot curajul să călătorească pe foarte diferite meridiane, a avut norocul să placă și să fie încetățenit pretutindeni. Ceva mai mult: a găsit și „părinți adoptivi”. Poetul german Schiller, în drama Wilhelm Tell (act. I, sc. 2), a confirmat că Dem Mutigen hilft Gott (celui îndrăzneț îi ajută Dumnezeu), iar scriitorul francez Crébillon, în piesa Xerxes (act. I, sc. 1) a parafrazat: Laudace a fait les rois (Îndrăzneala a făcut regi). Cei ce evită folosirea expresiei, socotind că ar fi greșit să ne bizuim pe colaborarea norocului, săvîrșesc ei înșiși o greșeală, deoarece aici cuvîntul noroc are înțeles de succes, de izbîndă a celor îndrăzneți. Așadar, cînd se ivește un prilej potrivit pentru audaces fortuna iuvat,… îndrăzniți! LIT.