indestulat ~a a [At: MINEIUL (1776) 165² / V: ~lit / Pl: ~atzi ~e / E: indestula] 1 Caruia i sa dat din belshug tot ce este necesar Si: satisfacut. 2 (Inv; ie) A fi ~ A fi in stare de ceva. 3 Ajuns la saturatzie. 4 (Inv) Multzumit.

INDESTULÁT A indestulatzi te adj. Care este inzestrat cu cele necesare caruia i sau satisfacut nevoile care are cei trebuie; satisfacut (pe deplin). Se simtzea indestulat shi multzumit. VORNIC P. 65. Parintzii shi surorile imi erau sanatoshi shi casa ne era indestulata. CREANGA A. 33. Toamna cea bogata De toate indestulata. SHEZ. III 244. ◊ (Poetic) De visurile voastre nadejdi amagitoare Acum peste masura ma vad indestulat. ALEXANDRESCU P. 29. ◊ (Substantivat) De aceea au trecut oamenii prin razboi k acum dreptul la indestulare sal aiba indestulatzii din totdeauna? PAS Z. IV 210.

indestulat a. care are de ajuns care e cu indestulare: casa ne era indestulata CR.

indestulát a adj. Care are destul: casa era indestulata cu tot ce trebuĭe peste ĭarna. In Serbia dest.

indestula [At: MINEIUL (1776) 125²/2 / V: ~li / Pzi: ~lez / E: indestul] 12 vtr (A da sau) ashi lua destul Si: a (se) satisface. 34 vtr A (se) satura dupa o masa. 5 vr A avea tot ceea ce i este necesar.

INDESTULÁ indestulez vb. I. Tranz. A multzumi (pe cineva) pe deplin a da cuiva destul; a satisface a satura (cu deale mincarii). Boierul plinge timpul cind tzaraa lui era: O vaca ce cu lapte pe el indestula. BOLINTINEANU O. 142. ♦ Refl. A avea la dispozitzie toate cele necesare traiului (in special lucruri de mincare); a dispune de toate in cantitate suficienta; a se satura. Unii munceau shi altzii se indestulau. SADOVEANU E. 29. Niciodata mindru vultur... De o pradasha bogata inca nu sandestulat. ALEXANDRESCU M. 22. ◊ Fig. O saptamina sa te tot uitzi shi tot nu te indestulezi. ISPIRESCU L. 66. Curiozitatea mea nu se indestula cu atita. NEGRUZZI S. I 217.

A INDESTULÁ ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face sa se indestuleze. /Din indestul

A SE INDESTULÁ ma ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) indestul. 2) A fi indestul de multzumit. /Din indestul

indestulà v. 1. a da indestul; 2. a fi indestul; 3. a se satura: de o prada asha bogata inca nu s’a indestulat GR. AL.

indestuléz shi (Trans.) ésc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebuĭe daŭ destul satur: a indestula o casa un om cu ceva. Maĭ rar. Satisfac multzamesc. V. refl. Ma aprovizionez din belshug ma satur: oameniĭ s’aŭ indestulat cu mincare shi bautura. Vechĭ destulez shi esc multzamesc satisfac. Satur plictisesc: m’am destulit!

indestulá (a ~) vb. ind. prez. 3 indestuleáza

indestulá vb. ind. prez. 1 sg. indestuléz 3 sg. shi pl. indestuleáza

INDESTULÁT adj. 1. v. bogat. 2. abundent bogat copios imbelshugat (fig.) princiar. (Un pranz ~.)

INDESTULAT adj. 1. abundent bogat bun imbelshugat mare manos (inv. shi reg.) belshugos spornic (inv.) satzios. (O recolta ~.) 2. abundent bogat copios imbelshugat (fig.) princiar. (Un prinz ~.)

INDESTULÁ vb. a (se) satura (prin Transilv. shi Olt.) a (se) satzui. (Ia ~ cu mancare.)

INDESTULÁ vb. v. multzumi satisface.

INDESTULA vb. a (se) satura (prin Transilv. shi Olt.) a (se) satzui. (Ia ~ cu mincare.)

indestula vb. v. MULTZUMI. SATISFACE.