INDESTULÁ indestulez vb. I. Tranz. A multzumi (pe cineva) pe deplin a da cuiva destul; a satisface a satura (cu deale mincarii). Boierul plinge timpul cind tzaraa lui era: O vaca ce cu lapte pe el indestula. BOLINTINEANU O. 142. ♦ Refl. A avea la dispozitzie toate cele necesare traiului (in special lucruri de mincare); a dispune de toate in cantitate suficienta; a se satura. Unii munceau shi altzii se indestulau. SADOVEANU E. 29. Niciodata mindru vultur... De o pradasha bogata inca nu sandestulat. ALEXANDRESCU M. 22. ◊ Fig. O saptamina sa te tot uitzi shi tot nu te indestulezi. ISPIRESCU L. 66. Curiozitatea mea nu se indestula cu atita. NEGRUZZI S. I 217.