INDEMNÁRE indemnari s. f. Actziunea de a (se) indemna; indemn. V. indemna.

indemnare sf [At: PRAV. MOLD. 88/2 / Pl: ~nari / E: indemna] 12 Silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede Si: (inv) indemnatura (12). 3 Convingere a unei persoane de a face un lucru Si: impulsionare indemn (2) stimulare (inv) indemnatura (3). 4 (Inv) Imbiere. 5 (Pop) Hotarare de a savarshi o actziune de a se apuca de ceva in urma unei stimulari. 6 Chemare la o actziune. 7 (Rar) Imboldire reciproca intro intrecere. 8 (Pgn) Constrangere. 9 (Inv) Provocare.

INDEMNÁRE indemnari s. f. (Rar) Actziunea de a (se) indemna; indemn. V. indemna.

INDEMNÁRE indemnari s. f. (Rar) Actziunea de a indemna; indemn. FatFrumos se scula de la masa shi dupa indemnarea babei se duse sashi aleaga calul. EMINESCU N. 22.

indemn sn [At: DOSOFTEI V. S. 144/2 / Pl: ~uri / E: indemna] 1 (Ivp) Manare a unui animal. 2 Ceea ce stimuleaza pe cineva la o actziune Si: imbold impuls stimulent. 3 Pornire launtrica. 4 (Ilpp) Din (sau la prin) ~ul Incurajat fiind de... 5 (Ial) La insistentza... 6 (Inv) Curaj de a face un anumit lucru. 7 Incurajare.

indemna [At: CORESI EV. 13/33 / Pzi: indemn (inv) ~nez / E: ml *indeminare] 12 vt A sili un animal (sa porneasca sau) sa mearga mai repede. 3 vi (Reg; d. animale) A se sili la drum a inainta tragand. 4 vt A convinge pe cineva sa faca un lucru Si: a impulsiona a incuraja (3) a stimula. 5 vt (Inv) A imbia. 6 vr (Pop) A se hotari la o actziune a se apuca de ceva in urma unei stimulari Si: a se decide. 7 vrr (Rar) A se lua la intrecere imboldinduse reciproc. 8 vt A chema la o actziune. 9 vt (Pgn) A constrange 10 vt (Inv) A provoca. 11 vr (Reg) A se simtzi atras de ceva. 12 vr (Reg) A se deda la ceva. 13 vr (Reg) A se obishnui cu ceva.

INDEMNÁ indémn vb. I. Tranz. (De obicei urmat de un infinitiv un conjunctiv ori un substantiv precedat de prep. «la») 1. A imboldi a stimula a da indemn a chema la actziune. Te indemn insa a scrie memoriul vietzii tale. EMINESCU N. 61. Scopul lui era sa indemne pe artishti shi sa formeze gustul publicului. GHICA S. A. 80. Totzi... indemnara pe Mihai k sa tzina domnia acestei tzari. BALCESCU O. II 270. ♦ A imbia. Cerul se vedea albastru shi ne indemna afara. C. PETRESCU S. 65. Susurul apei parca te indemna la somn. ISPIRESCU L. 230. ♦ Refl. A se apuca de ceva (in urma unui imbold) a se hotari la ceva a porni sau a incepe un lucru o actziune. Nu se prea indemna la lucru. RETEGANUL P. V 3. Mai pe urma mi se indemna frate la rachie shi bau tot ceau avut. SHEZ. I 276. Tu teai indemnat De mai intrebat. TEODORESCU P. P. 426. ♦ Refl. reciproc. Fig. A se lua la intrecere a se imboldi. Apele incep sa se smulga din moliciunea lutului o unda se indeamna cu alta pina ce tot riul se disloca shi porneshte la vale. BOGZA C. O. 160. 2. (Cu privire la animale) A sili sa porneasca sau sa mearga mai repede. TZaranul indemna boii shi carul porni scirtziind dea lungul malului nisipos. DUNAREANU CH. 99. Cinta sandemne roibul sa faca pas mai iute. COSHBUC P. II 95. Calaretzul... ishi indeamna calul inundat de spume. ALECSANDRI P. III 151. ♦ Intranz. (Regional k imboldire adresata vitelor) A se sili la drum a inainta tragind. Hi! zmeoaicele tatii indemnatzi inainte! CREANGA P. 119.

A INDEMNÁ indémn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin indemnuri (sa efectueze o actziune); a imboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin imboldire strigate shuieraturi) sa porneasca din loc sau sa mearga mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite k fortza de tractziune) A merge mai repede; a da zor; a grabi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare

A SE INDEMNÁ ma indémn intranz. (despre fiintze) A se lua la intrecere (unul cu altul) (stimulanduse reciproc). ~ la fuga. /<lat. indeminare

indemnà v. 1. a imboldi a grabi sa mearga: indemnatzi inainte! CR.; 2. a impinge la a excita; 3. fig. a sfatui. [Lat. INDE shi MINARI a imboldi].

2) indémn a á v. tr. (d. lat. *indémino áre a mina de acolo a mishca din loc d. mĭnare a mina; fr. emmener. Indeamna sa indemne). Sfatuĭesc determin hotarasc: eŭ lam indemnat sa vie shi a venit. Indemn boiĭ caiĭ sa mearga iĭ min cu vorba. V. intr. Incep shi continuŭ: indemnara la drum shi ajunsera. V. refl. Prind curaj ma incurajez in tovarashie cu altu: cind is cu el impreuna ma indemn la lucru shi lucrez maĭ cu spor; cind is doĭ kĭ la carutza se indeamna unu pe altu la mers.

indemnáre s. f. g.d. art. indemnắrii; pl. indemnắri

indemnáre s. f. g.d. art. indemnarii; pl. indemnari

indemná (a ~) vb. ind. prez. 3 indeámna

indemná vb. ind. prez. 1 sg. indémn 3 sg. shi pl. indeámna

INDEMNÁ vb. v. constrange convinge decide determina face fortza hotari indupleca obliga sili.

INDEMNÁ vb. 1. a imboldi (inv. shi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. v. stimula. 3. v. imboldi. 4. a atzatza a imboldi (fig.) a mushca. (Cinel ~ sa faca asta?) 5. a stimula (grecism inv.) a parachinisi (fig.) a impinge (pop. fig.) a inghimpa a mishca. (Totul il ~ sa procedeze astfel.) 6. a (se) imbia a (se) pofti. (Se ~ k fata la maritat.) 7. v. insufletzi. 8. v. sfatui.

INDEMNA vb. 1. a imboldi (inv. shi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. a imbia a imboldi a incuraja a stimula. (Aprecierile lui mau ~ sa...) 3. a impulsiona a imboldi a stimula. (Ii ~ spre noi realizari.) 4. a atzitza a imboldi (fig.) a mushca. (Cinel ~ sa faca asta?) 5. a stimula (grecism inv.) a parachinisi (fig.) a impinge (pop. fig.) a inghimpa a mishca. (Totul il ~ sa procedeze astfel.) 6. a (se) imbia a (se) pofti. (Se ~ k fata la maritat.) 7. a imbarbata a incuraja a insufletzi a stimula a sustzine (inv.) a insufla a mingiia a semetzi. (Va ~ in lupta avintul patriotic.) 8. a povatzui a sfatui. (Il ~ numai la bine.)

indemna vb. v. CONSTRINGE. CONVINGE. DECIDE. DETERMINA. FACE. FORTZA. HOTARI. INDUPLECA. OBLIGA. SILI.

indemná (indémn indemnát) vb. 1. (Inv.) A invita a pofti. 2. (Inv.) A obliga a pricinui. 3. A impinge a da un impuls. 4. A stirni a incita a mishca. 5. A exorta a inflacara. 6. (Refl.) A se hotari. 7. (Refl.) A se multzumi a se simtzi bine. Mr. indemn. Origine incerta. Se considera in general (Pushcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan Dift. 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. indemināre cf. mina „a conduce” sau fr. emmener. Aceasta explicatzie ce sar putea admite din punct de vedere semantic este dificila din acela al fonetismului intrucit nu se poate accepta pierderea lui i care sar afla in pozitzie forte in prezent eu *indemin cf. paralelismul cu indemina (Lambrior 375 crede k indemna este doar var. a lui indemina ceea ce nu pare a fi mai probabil). Daca primele doua sensuri care astazi apar inv. sint originare este posibil sa fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi” sau „a face vrednic a face apt” de unde apoi „a pune in situatzia de a face” ceea ce indica vb. urmator (cf. Coresi indemna Hristos ucenicii sa intre). Rezultatul fonetic este normal cf. signum › semn; in trebuie sa fie pref. factitiv adaugat tirziu. Der. indemn s. n. (invitatzie incitare; exortare; stimul) postverbal; indemnatura s. f. (inv. stimul); indemnator adj. (animat stimulant).

INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o gresheala indeamna la o faradelege Publilius Syrus „Sententiae” 269.

MALESUADA FAMES (lat.) foamea care indeamna la rele Vergiliu „Eneida” VI 276. Unul dintre spectrele hidoase care le intalneshte Enea la intrarea in Infern.