INDEMNÁ indémn vb. I. Tranz. (De obicei urmat de un infinitiv un conjunctiv ori un substantiv precedat de prep. «la») 1. A imboldi a stimula a da indemn a chema la actziune. Te indemn insa a scrie memoriul vietzii tale. EMINESCU N. 61. Scopul lui era sa indemne pe artishti shi sa formeze gustul publicului. GHICA S. A. 80. Totzi... indemnara pe Mihai k sa tzina domnia acestei tzari. BALCESCU O. II 270. ♦ A imbia. Cerul se vedea albastru shi ne indemna afara. C. PETRESCU S. 65. Susurul apei parca te indemna la somn. ISPIRESCU L. 230. ♦ Refl. A se apuca de ceva (in urma unui imbold) a se hotari la ceva a porni sau a incepe un lucru o actziune. Nu se prea indemna la lucru. RETEGANUL P. V 3. Mai pe urma mi se indemna frate la rachie shi bau tot ceau avut. SHEZ. I 276. Tu teai indemnat De mai intrebat. TEODORESCU P. P. 426. ♦ Refl. reciproc. Fig. A se lua la intrecere a se imboldi. Apele incep sa se smulga din moliciunea lutului o unda se indeamna cu alta pina ce tot riul se disloca shi porneshte la vale. BOGZA C. O. 160. 2. (Cu privire la animale) A sili sa porneasca sau sa mearga mai repede. TZaranul indemna boii shi carul porni scirtziind dea lungul malului nisipos. DUNAREANU CH. 99. Cinta sandemne roibul sa faca pas mai iute. COSHBUC P. II 95. Calaretzul... ishi indeamna calul inundat de spume. ALECSANDRI P. III 151. ♦ Intranz. (Regional k imboldire adresata vitelor) A se sili la drum a inainta tragind. Hi! zmeoaicele tatii indemnatzi inainte! CREANGA P. 119.