indemná (indémn indemnát) vb. 1. (Inv.) A invita a pofti. 2. (Inv.) A obliga a pricinui. 3. A impinge a da un impuls. 4. A stirni a incita a mishca. 5. A exorta a inflacara. 6. (Refl.) A se hotari. 7. (Refl.) A se multzumi a se simtzi bine. Mr. indemn. Origine incerta. Se considera in general (Pushcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan Dift. 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. indemināre cf. mina „a conduce” sau fr. emmener. Aceasta explicatzie ce sar putea admite din punct de vedere semantic este dificila din acela al fonetismului intrucit nu se poate accepta pierderea lui i care sar afla in pozitzie forte in prezent eu *indemin cf. paralelismul cu indemina (Lambrior 375 crede k indemna este doar var. a lui indemina ceea ce nu pare a fi mai probabil). Daca primele doua sensuri care astazi apar inv. sint originare este posibil sa fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi” sau „a face vrednic a face apt” de unde apoi „a pune in situatzia de a face” ceea ce indica vb. urmator (cf. Coresi indemna Hristos ucenicii sa intre). Rezultatul fonetic este normal cf. signum › semn; in trebuie sa fie pref. factitiv adaugat tirziu. Der. indemn s. n. (invitatzie incitare; exortare; stimul) postverbal; indemnatura s. f. (inv. stimul); indemnator adj. (animat stimulant).