indatorat ~a a [At: DA / V: ~rit / Pl: ~itzi ~e / E: indatora] (D. oameni) 1 Care este dator cuiva cu ceva. 2 Obligat la ceva. 3 Recunoscator pentru ceva

INDATORÁT A indatoratzi te adj. 1. Obligat la ceva recunoscator pentru ceva. Iam ramas indatorat pentru binele care mi la facut. 2. Care sa imprumutat de la cineva care este dator cuiva (cu o suma de bani). Varianta: indatoríta (RUSSO O. A. 98) adj.

indatora [At: PRAV MOLD. 28 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: in + dator] 1 vt A impune o datorie Si: a obliga. 2 vt A obliga pe cineva la recunoshtintza printrun ajutor dat la nevoie. 3 vr A face datorii Si: a se imprumuta. 4 vr (Pex) A se incurca in datorii. 5 vt A da un bun gaj in schimbul unui imprumut. 6 vr (Inv) Ashi lua angajamentul de a implini un anumit lucru. corectata

indatori v vz indatora

indatorit ~a a vz indatorat

INDATORÁ indatorez vb. I. 1. Tranz. A face (cuiva) un bine a ajuta (pe cineva); a obliga la recunoshtintza. Itzi multzumesc inca o data k mai indatorat la nevoie. CARAGIALE O. VII 167. Fie cum vrei eu catam sa te indatorez. ALECSANDRI T. I 449. Asta vorba prea mult il indatora. PANN P. V. II 56. 2. Tranz. A constringe pe cineva la ceva; a impune k o datorie a obliga. Vezi k atita cit ai infaptuit te indatoreaza sanfaptuieshti mai mult? PAS Z. I 11. Lucrarile... la care ma indatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI S. I 220. Il indatora sai spuie tot adevarul. GORJAN H. I 6. 3. Refl. A face datorii a se incurca in datorii; a se imprumuta. Nui place sa se indatoreze. ♦ Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A pune in gaj sau k amanet pentru o suma de bani. V. ipoteca. A indatorat casele. Varianta: indatorí indatoresc (CREANGA O. A. 182 ALECSANDRI T. I 225 NEGRUZZI S. II 156) vb. IV.

A INDATORÁ ~éz tranz. 1) A obliga moral la recunoshtintza. Prietenia ma ~eaza. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligatzii. Regula ~eaza. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garantzie in schimbul unui imprumut. 4) A face sa se indatoreze; a face dator. /in + dator

A SE INDATORÁ ma ~éz intranz. A intra in datorii; a deveni dator. /in + dator

A INDATORÍ ~ésc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu conditzia restituirii); a imprumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu conditzia restituirii); a imprumuta. /in + dator

A SE INDATORÍ ma ~éz intranz. v. A SE INDATORA. /in + dator

indatorà indatorì v. 1. a (se) lega prin constrangere prin datorie: cine te indatoreaza sa primeshti? 2. a face datorii a se imprumuta: mam indatorat pana in gat; 3. fig. a face cuiva servicii: la indatorat mult. [V. dator].

indatorésc shi éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin politetza pin vreun serviciŭ: acest om m’a indatorat foarte mult ajutinduma samĭ ridic trasura rasturnata in shantz. V. refl. Fac datoriĭ is dator: m’am indatorat pina’n git. Ramin obligat fatza de cineva.

indatorá (a ~) vb. ind. prez. 3 indatoreáza; ger. indatorand

indatorá vb. ind. prez. 1 sg. indatoréz 3 sg. shi pl. indatoreáza; ger. indatorand

INDATORÁT adj. 1. v. dator. 2. v. obligat.

INDATORAT adj. 1. dator. (Om ~ cu bani.) 2. obligat recunoscator (inv.) multzumitor. (Itzi ramin ~ pentru serviciul facut.)

INDATORÁ vb. 1. v. imprumuta. 2. v. obliga. 3. v. angaja.

INDATORA vb. 1. a se imprumuta a lua (inv.) a se aprumuta. (Se ~ cu o suma.) 2. a obliga. (Serviciul care mi la facut ma ~.) 3. a se angaja a fagadui a se insarcina a se obliga a promite (inv. shi reg.) a jurui a se prinde (inv.) a se adeveri a se apuca (fig.) a se lega. (Se ~ sa faca urmatoarele...)