12 definitzii pentru recunoscator
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
RECUNOSCATÓR OÁRE recunoscatori oare adj. Care recunoashte un serviciu un bine ce i sa facut care poarta (cuiva) recunoshtintza. Recunoashte + suf. ator.
RECUNOSCATÓR OÁRE recunoscatori oare adj. Care recunoashte un serviciu un bine ce i sa facut care poarta (cuiva) recunoshtintza. Recunoashte + suf. ator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
recunoscator ~oare a [At: CR (1829) 782/22 / Pl: ~i ~oare / E: recunoashte + ator] (De obicei in legatura cu verbe k „a fi” „a se arata” „a ramane” etc.) 1 Care poarta cuiva recunoshtintza (1) Si: (asr) multzumitor. 2 Care exprima recunoshtintza (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RECUNOSCATÓR OÁRE recunoscatori oare adj. Care recunoashte o binefacere primita care poarta (cuiva) recunoshtintza. Trebuie sa fiu shi eu recunoscator macar cit pot. REBREANU R. II 81. Itzi voi raminea tare recunoscator pentru peshchesh. ODOBESCU S. III 32. O cit am ramas de recunoscator bunului parinte pentru aceasta dorita veste! NEGRUZZI S. I 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RECUNOSCATÓR OÁRE adj. Care poarta (cuiva) recunoshtintza. [Dupa fr. reconnaissant].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RECUNOSCATÓR OÁRE adj. care poarta (cuiva) recunoshtintza. (dupa fr. reconnaissant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
RECUNOSCATÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care recunoashte binele ce i sa facut; care vadeshte gratitudine. /a recunoashte + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
recunoscator a. insufletzit de recunoshtintza.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*recunoscatór oáre adj. (d. recunosc dupa fr. reconnaissant). Plin de recunoshtintza care recunoashte (cunoashte) binele primit.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
recunoscatór adj. m. pl. recunoscatóri; f. sg. shi pl. recunoscatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
recunoscatór adj. m. cunoscator
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RECUNOSCATÓR adj. indatorat obligat (inv.) multzumitor. (Itzi raman ~ pentru serviciul facut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RECUNOSCATOR adj. indatorat obligat (inv.) multzumitor. (Itzi ramin ~ pentru serviciul facut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
recunoscator, recunoscatoareadjectiv
- 1. Care recunoashte un serviciu un bine ce i sa facut care poarta (cuiva) recunoshtintza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Trebuie sa fiu shi eu recunoscator macar cit pot. REBREANU R. II 81. DLRLC
- Itzi voi raminea tare recunoscator pentru peshchesh. ODOBESCU S. III 32. DLRLC
- O cit am ramas de recunoscator bunului parinte pentru aceasta dorita veste! NEGRUZZI S. I 7. DLRLC
-
etimologie:
- Recunoashte + sufix ator. DEX '09 DEX '98
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.