INCREMENÍ incremenesc vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nicio mishcare niciun gest (de mirare de groaza etc.); a inlemni a impietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri in mishcare) A sta a se opri locului. In + cremene.

incremeni [At: DOSOFTEI V. S. II 21/2 / V: (cscj) ~na / Pl: ~nesc / E: in + cremene] 1 vt (Inv) A preface ceva in cremene. 2 vi (D. lucruri in mishcare) A se opri in loc. 34 vtr (Fig) A (se) uimi. 5 vt (Ie) Ashi ~ ochii A se holba la ceva sau cineva. 7 vi (Fig) A nu mai putea face nici o mishcare nici un gest (de uimire sau) de groaza. Si: a inlemni (12) a inmarmuri (34). 8 vi (Inv; fig) A inghetza. 9 vi A amortzi.

INCREMENÍ incremenesc vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mishcare nici un gest (de mirare de groaza etc.); a inlemni a impietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri in mishcare) A sta a se opri locului. In + cremene.

INCREMENÍ incremenesc vb. IV. Intranz. 1. A ramine nemishcat (de mirare de frica de groaza etc.); a inmarmuri a impietri a inlemni. Incremeni de groaza k shi cind mishcarea shi glasul multzimii ar fi fost inceputul unei noi razvratiri. REBREANU R. II 277. Cind a dat cu ochii de mine pe loc a incremenit. CREANGA P. 86. Arald incremenise pe calui. EMINESCU O. I 98. ◊ Fig. In tacere incepu sa cinte un corn de vinatoare departe sus in cer sub ghetzari unde incremenise o lumina puternica trandafirie. SADOVEANU O. V 610. SHi pea degetelor virfuri in iatacul tainuit Intra unde zidul negru intrun arc ancremenit. EMINESCU O. I 76. ◊ Tranz. fact. Frumusetzea tinarului privirile lui pierdute cine shtie unde aerul extatic carei lumina capul incremenira pe omul de afara. CARAGIALE O. I 317. 2. (Despre lucruri in mishcare) A sta a se opri locului. Suflarile molatice de vint incremenira zgomotul departat al vailor framintate de vijelia Bistritzei amutzi. HOGASH DR. II 16. De fiori incremeneshte Largul apelor adinci. COSHBUC P. II 12. Soarele parea k incremenise pe loc incilcit in crengile copacilor. VLAHUTZA O. A. 120.

A INCREMENÍ ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mishca (din cauza unor emotzii puternice); a ramane nemishcat; a inlemni; a impietri; a inmarmuri. ~ de spaima. 2. tranz. A face sa ramana nemishcat. /in + cremene

incremenì v. 1. a impietri: ori cei viu in lume acum incremeneshte EM.; 2. a ramanea locului de mirare sau spaima; fig. unde zidul intr’un arc a ’ncremenit EM. [V. cremene].

incremenésc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienić a intari a face virtos k cremenea). Inlemnesc inmarmuresc impetresc ramin nemishcat de frica mirare frig sh. a. V. tr. Groaza iĭ incremenise.

incremení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incremenésc imperf. 3 sg. incremeneá; conj. prez. 3 sa incremeneásca

incremení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incremenésc imperf. 3 sg. incremeneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. incremeneásca

INCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. inmarmuri.

INCREMENÍ vb. v. opri sta.

INCREMENI vb. 1. a impietri a inlemni a inmarmuri a intzepeni a (se) petrifica (inv. shi pop.) a marmuri (Mold. shi Bucov.) a (se) intrecletzi (prin Transilv. shi Ban.) a merei (fig.) a (se) intzeleni. (Un personaj din basme care a ~.) 2. a impietri a inlemni a inmarmuri a intzepeni a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima de uimire.)

incremeni vb. v. OPRI. STA.