inconshtient ~a [At: LM / P: ~shtient / V: ~nsci~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr inconscient] 12 smf a (Om) care nu este conshtient Si: (iti) inconshtiu (12). 34 a av (Care este facut) fara participarea conshtienta a vointzei Si: (iti) inconshtiu (34).

INCONSHTIÉNT A inconshtientzi te adj. s. n. I. Adj. 1. Care nu este conshtient care nu shtie ce face care shia pierdut cunoshtintza (k urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conshtienta fatza de realitatea inconjuratoare; fara minte fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa conshtiintzei de care omul nushi da seama; involuntar automat instinctiv. II. S. n. Activitate psihica a omului de care el nushi da seama totalitate a fenomenelor psihice care scapa conshtiintzei. [Pr.: shtient] Din fr. inconscient (dupa conshtient).

INCONSHTIÉNT A inconshtientzi te adj. 1. Care shia pierdut cunoshtintza care nu e conshtient lipsit de conshtiintza de sine (k urmare a unei stari patologice). Pacientul era inconshtient. 2. Lipsit de conshtiintza care nare o atitudine conshtienta fatza de realitatea inconjuratoare; fara minte. Ishi blestema in gind inspiratzia nenorocita de a se lua dupa capriciile unei cucoane inconshtiente. REBREANU R. II 47. ♦ (Despre un act o fapta) Facut de cineva fara sashi dea seama de ceea ce face; involuntar. Gest inconshtient. ◊ (Adverbial) Buzele i se mishcau incet inconshtient parca shopteau. VLAHUTZA O. A. III 91. Pronuntzat: shtient.

INCONSHTIÉNT A adj. (adesea s.) 1. Care nu este conshtient care shia pierdut cunoshtintza. 2. Lipsit de conshtiintza; care nu are o atitudine conshtienta in fatza realitatzii. ♦ (Despre actziuni) Facut fara participarea conshtienta a vointzei; involuntar. // s.n. Activitate psihica a omului nesupusa controlului conshtiintzei. [Pron. shtient. / cf. fr. inconscient].

INCONSHTIÉNT A I. adj. (shi s. m. f.) 1. care nu este conshtient care shia pierdut cunoshtintza. 2. lipsit de conshtiintza; care nu are o atitudine conshtienta in fatza realitatzii. ◊ facut fara participarea conshtienta a vointzei; involuntar. II. s. n. activitate psihica a omului nesupusa controlului conshtiintzei. (< fr. inconscient)

INCONSHTIÉNT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre persoane) Care nu este conshtient; fara cunoshtintza. 2) shi adverbial Care nushi da seama de ceea ce face; lipsit de conshtiintza; fara judecata. 3) shi adverbial (despre actziuni lucruri etc.) Care este facut fara participarea conshtiintzei sau a vointzei; efectuat din instinct; instinctiv; mashinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. conshtient] /<lat. inconsciens ~ntis fr. inconscient

*inconshtiént éntza V. inconscient éntza.

inconscient ~a a vz inconshtient

inconscient a. 1. ce se face fara ashi da seama; 2. care n’are conshtiintza de sine. ║ n. filozofia inconscientului.

*inconsciént shi (ob.) shtiént a adj. (fr. inconscient dupa lat. incónscius). Care nu e conshtient care nu pricepe ce face: nebunu e inconscient. Facut fara satzĭ daĭ sama: fapt inconshtient. S. n. pl. e Lucru despre care n’aĭ conshtiintza. Adv. In mod inconshtient.

inconshtiént¹ (shtient) adj. m. pl. inconshtiéntzi; f. inconshtiénta pl. inconshtiénte

inconshtiént adj. m. conshtient

inconshtient.

INCONSHTIÉNT adj. adv. 1. adj. v. leshinat. 2. adj. v. automat. 3. adv. automat. 4. adj. v. instinctiv. 5. adj. v. iresponsabil.

INCONSHTIENT adj. adv. 1. adj. leshinat (Transilv.) petrecut. (A avut o criza shi este ~.) 2. adj. automat automatic instinctiv mashinal mecanic reflex. (Gest act ~.) 3. adv. automat automatic mashinal mashinaliceshte mecanic reflex (inv.) mecaniceshte. (Merge ~.) 4. adj. instinctual instinctiv. (Reflexe ~.) 5. adj. iresponsabil. (Fapta ~.)

Inconshtient ≠ conshtient