INCONSHTIÉNT A inconshtientzi te adj. 1. Care shia pierdut cunoshtintza care nu e conshtient lipsit de conshtiintza de sine (k urmare a unei stari patologice). Pacientul era inconshtient. 2. Lipsit de conshtiintza care nare o atitudine conshtienta fatza de realitatea inconjuratoare; fara minte. Ishi blestema in gind inspiratzia nenorocita de a se lua dupa capriciile unei cucoane inconshtiente. REBREANU R. II 47. ♦ (Despre un act o fapta) Facut de cineva fara sashi dea seama de ceea ce face; involuntar. Gest inconshtient. ◊ (Adverbial) Buzele i se mishcau incet inconshtient parca shopteau. VLAHUTZA O. A. III 91. Pronuntzat: shtient.