optziuni
  • info

12 definitzii pentru instinctiv

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INSTINCTÍV A instinctivi e adj. 1. Care tzine de instinct instinctual. 2. (Adesea adverbial) Facut din instinct pe negandite; inconshtient. Din fr. instinctif.

INSTINCTÍV A instinctivi e adj. 1. Care tzine de instinct instinctual. 2. (Adesea adverbial) Facut din instinct pe negandite; inconshtient. Din fr. instinctif.

instinctiv ~a [At: HASDEU I. C. ap. DA / Pl: ~i ~e / E: fr instinctif] 12 a av (Intrun mod) care se face din instinct. 3 a Care tzine de instinct. 4 a Referitor la instinct.

INSTINCTÍV A instinctivi e adj. Din instinct care tzine de instinct; facut pe negindite inconshtient. Puse distantza de un pas intre amindoi cu o instinctiva desolidarizare. C. PETRESCU C. V. 180. ◊ (Adverbial) Soldatzii tacura... Ishi intinsera instinctiv giturile naiv. SAHIA N. 74. Simtzi instinctiv k ceva hotaritor in viatza lui trebuia sa se intimple. BART E. 185. Instinctiv rupse margeaua... de la gitul Mariei. EMINESCU N. 70.

INSTINCTÍV A adj. (adesea adv.) Din (de) instinct; inconshtient. [Cf. fr. instinctif].

INSTINCTÍV A adj. 1. instinctual. 2. (shi adv.) facut din instinct. (< fr. instinctif)

INSTINCTÍV ~a (~i ~e) 1) shi adverbial (despre actziuni lucruri etc.) Care este efectuat dintrun instinct; facut fara participarea conshtiintzei sau a vointzei; involuntar; mecanic; automat; inconshtient; mashinal. 2) (despre persoane) Care este dominat (in actziuni fapte etc.) de instinct. [Sil. instinctiv] /<fr. instinctif

instinctiv a. ce nashte din instinct: mishcare instinctiva. ║ adv. prin instinct.

*instinctív a adj. (d. instinct; fr. if). Pornit din instinct: mishcare instinctiva. Adv. In mod instinctiv pin instinct: vazinduĭ pe tilharĭ am pus instinctiv mina pe pushca.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

instinctív (stinctiv) adj. m. pl. instinctívi; f. instinctíva pl. instinctíve

instinctív adj. m. (sil. stinc) pl. instinctívi; f. sg. instinctíva pl. instinctíve

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INSTINCTÍV adj. 1. inconshtient instinctual. (Reflexe ~.) 2. v. automat.

INSTINCTIV adj. 1. inconshtient instinctual. (Reflexe ~.) 2. automat automatic inconshtient mashinal mecanic reflex. (Gest act ~.)

Intrare: instinctiv
instinctiv adjectiv
  • silabatzie: in-stinc-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instinctiv
  • instinctivul
  • instinctivu‑
  • instinctiva
  • instinctiva
plural
  • instinctivi
  • instinctivii
  • instinctive
  • instinctivele
genitiv-dativ singular
  • instinctiv
  • instinctivului
  • instinctive
  • instinctivei
plural
  • instinctivi
  • instinctivilor
  • instinctive
  • instinctivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

instinctiv, instinctivaadjectiv

  • 1. Care tzine de instinct. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: instinctual
    • format_quote Puse distantza de un pas intre amindoi cu o instinctiva desolidarizare. C. PETRESCU C. V. 180. DLRLC
  • 2. adesea adverbial Facut din instinct pe negandite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: automat automatic inconshtient involuntar mashinal mecanic reflex
    • format_quote Soldatzii tacura... Ishi intinsera instinctiv giturile naiv. SAHIA N. 74. DLRLC
    • format_quote Simtzi instinctiv k ceva hotaritor in viatza lui trebuia sa se intimple. BART E. 185. DLRLC
    • format_quote Instinctiv rupse margeaua... de la gitul Mariei. EMINESCU N. 70. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.