mașinal, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) machi~, mahi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr machinal] 1-2 a, av (D. acțiuni, gesturi etc. ale oamenilor) (Într-un mod) care se face mecanic Si: automat, inconștient. 3-4 a, av (Într-un mod) care este caracteristic mașinii (1). 5-6 a, av (Într-un mod) propriu mașinii (1).

MAȘINÁL, -Ă, mașinali, -e, adj. Care acționează ca o mașină, mecanic, automat, fără să gîndească; inconștient, involuntar. Simțea că-l zdrobește greutatea piesei mari de metal pe care, din cînd în cînd, cu mișcări mașinale, și-o sălta în sus pe umeri. DUMITRIU, V. L. 138. ◊ (Adverbial) Începu să-și pună gulerul mașinal, cu gîndurile aiurea. PETRESCU, A. 390. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. REBREANU, R. II 254.

MAȘINÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Reflex, produs fără intenție, pe negândite, mecanic. [< fr. machinal].

MAȘINÁL, -Ă adj. (și adv.) care se face mecanic, reflex, automat. (< fr. machinal)

MAȘINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este făcut fără participarea voinței sau a conștiinței; automat; inconștient; instinctiv; involuntar; mecanic. 2) Care ține de mașini; propriu mașinilor. /<fr. machinal

mașinal a. produs prin jocul organelor, fără reflexiune, ca prin o mașină: mișcare mașinală.

*mașinál, V. machinal.

*machinál, -ă (lat. machinalis, d. máchina, mașină; fr. machinal). Se zice despre o mișcare naturală făcută fără să vreĭ, instinctiv: printr’o mișcare machinală, puse mîna pe armă ca să se apere. Adv. Ca o mașină, în mod machinal: bețivu duse machinal la gură paharu gol. – Fals mașinal. V. reflex.

mașinál adj. m., pl. mașináli; f. mașinálă, pl. mașinále

mașinál adj. m., pl. mașináli; f. sg. mașinálă, pl. mașinále

MAȘINÁL adj., adv. 1. adj. v. automat. 2. adv. v. automat. 3. adv. v. papagalicește.

MAȘINAL adj., adv. 1. adj. automat, automatic, inconștient, instinctiv, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automat, automatic, inconștient, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Merge, reacționează ~.) 3. adv. automat, mecanic, papagalicește. (Repetă ~ ceea ce aude.)

MAȘINAL, -Ă adj. 1. (Despre acțiuni, gesturi etc. ale oamenilor! Care se face mecanic. automat, inconștient. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM. ◊ (Adverbial) Ne uităm mahinal în jurul nostru. I. NEGRUZZI, S. III, 414. Se așeză la un birou încărcat de hîrțoage și mașinal începu să adune, să scadă și să combine fel de fel de cifre. REBREANU, I. 210, cf. 297, id. R. II, 254. Începu să-și pună gulerul, mașinal, cu gîndurile aiurea. C. PETRESCU, A. 390, cf. 278. Mona a rămas în mână cu pachetul care i l-a întins profesorul și pe care ea l-a primit mașinal. SEBASTIAN, T. 364. Domnul zîmbea ironic, trăgîndu-și mașinal manșetele. TEODOREANU, M. II, 17. Felix. . . luă mașinal mîna rece și subțire. CĂLINESCU, E. O. I, 39. Mușcă mașinal, dar nu izbuti să mestece. T. POPOVICI, S. 9, cf. 84, 203, 401. Privi mașinal la un ceas mare dintr-o vitrină. V. ROM. septembrie 1955, 139. 2. Care este caracteristic unei mașini (I), propriu mașinii. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I, 13. – Pl.: mașinali, -e. – Și: (învechit) machinál, -ă (COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W.), mahinál, -ă adj. – Din fr. machinal. – Pentru variante, cf. machină.