AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

automatic, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr automatique] 1-3 a, av Automat (1-3). 4 a De automat (9). 5 a Privitor la automat (9). 6 a (Teh) Care funcționează singur, cu ajutorul unui mecanism, fără intervenția omului. 7 a (Psh) Ca de automat (9). 8 sf Ramură a științei și tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -e, adj. De automat. [Doi urși polari] fac ocolul bazinului... Labele se ridică și se așază cu o regularitate automatică. ANGHEL, PR. 114. ◊ (Adverbial, fig.) Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De automat. [Pr.: a-u-] – După fr. automatique.

AUTOMÁTIC, -Ă adj. (adesea adv.) De automat; automat. [< fr. automatique].

AUTOMÁTIC, -Ă I. adj., adv. de automat. II. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate. (< fr. automatique)

automatic a. care se va face dela sine, fără participarea voinței: digestiunea este automatică.

*automátic, -ă adj. (d. automat). Care funcționează pin mijloace mecanice: pistol automatic. Fig. Fără voĭe, machinal: mișcărĭ automatice. Adv. În mod automatic.

automátic (a-u-) adj. m., pl. automátici; f. automátică, pl. automátice

automátic adj. m. (sil. a-u-), pl. automátici; f. sg. automátică, pl. automátice

AUTOMÁTIC adj., adv. 1. adj. v. automat. 2. adv. v. automat.

AUTOMATIC adj., adv. 1. adj. automat, inconștient, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automat, inconștient, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Lucrează ~.)