CONSHTIÉNT A conshtientzi te adj. 1. (Despre oameni) Care ishi da seama de realitatea inconjuratoare care are conshtiintza. 2. Care ishi da seama de posibilitatzile sale de rolul sau in societate. ♦ (Despre activitatea umana) Care realizeaza scopuri dinainte stabilite. [Pr.: shtient] Din fr. conscient (dupa shti).

conshtiént ~a a [At: D. RUSSO / P: ~shtient / V: ~sci~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr conscient] 1 (D. oameni) Care ishi da seama de realitatea inconjuratoare. 2 Care are conshtiintza. 3 Care ishi da seama de posibilitatzile sale sau de rolul carei revine in societate. 4 Care realizeaza scopuri stabilite anterior. 5 Care actzioneaza pe baza cunoashterii legilor obiective ale vietzii sociale shi ishi da seama de consecintzele sociale ale faptelor sale.

CONSHTIÉNT A conshtientzi te adj. 1. (Despre oameni) Care ishi da seama de realitatea inconjuratoare care are conshtiintza. 2. Care ishi da seama de posibilitatzile sale de rolul carei revine in societate; ♦ Care realizeaza scopuri dinainte stabilite; care actzioneaza pe baza cunoashterii legilor obiective ale vietzii sociale shi ishi da seama de consecintzele sociale ale actziunilor sale. [Pr.: shtient] Din fr. conscient (dupa shti).

CONSHTIÉNT A conshtientzi te adj. (Despre oameni) 1. Careshi da seama de realitatea inconjuratoare care are conshtiintza (1). Cind a spus aceste cuvinte era pe deplin conshtient. 2. Careshi da seama de posibilitatzile sale de rolul carei revine in societate. Cu cit tzaranii devin mai conshtientzi cu atit mai ferm sint ei de partea muncitorilor cu atit mai ferma este hotarirea lor de a ajuta prin toate mijloacele statul muncitoresc pentru a face imposibila reinscaunarea puterii moshierilor shi capitalishtilor. LENIN O. A. II 515. Democratzie interna de partid inseamna intensificarea activitatzii maselor partidului shi intarirea unitatzii partidului intarirea disciplinei proletare conshtiente in partid. STALIN O. VIII 157. Marx shi Engels au invatzat proletariatul sa fie conshtient de fortzele sale sa fie conshtient de interesele sale de clasa sa se uneasca pentru a lupta cu hotarire impotriva burgheziei. Ist. P. C. (b) 16. Unitatea de vointza shi de actziune a partidului presupun o disciplina unica de fier conshtienta shi respectata cu strictetze de totzi comunishtii. SCINTEIA 1953 nr. 2603. Pronuntzat: shtient.

CONSHTIÉNT A adj. 1. Care are conshtiintza treaza care ishi da seama de realitatea unui fapt a unui lucru. 2. Care ishi da seama de posibilitatzile proprii de rolul care i revine in societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprima ceea ce omul infaptuieshte in conformitate cu un anumit scop. [Pron. shtient. / < fr. conscient].

CONSHTIÉNT A adj. 1. care ishi da seama de realitatea inconjuratoare. 2. care ishi da seama de posibilitatzile proprii de rolul care i revine in societate; lucid. ◊ care realizeaza scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)

CONSHTIÉNT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre persoane) Care are conshtiintza; caracterizat prin existentza conshtiintzei. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota conshtiintza; bazat pe conshtiintza. [Sil. shtient] /<fr. conscient

conshtient a. Filoz. care are cunoshtintza despre un fapt despre un lucru.

*conshtiént V. conscient.

*conscient shi (ob.) conshtient a adj. (lat. cónsciens sciéntis). Care are conshtiintza (notziunea) unuĭ lucru unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.

conshtiént (shtient) adj. m. pl. conshtiéntzi; f. conshtiénta pl. conshtiénte

conshtiént adj. m. (sil. shtient) pl. conshtiéntzi; f. sg. conshtiénta pl. conshtiénte

conshtient

conshtient ta.

CONSHTIÉNT adj. lucid (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

CONSHTIENT adj. lucid (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

Conshtient ≠ inconshtient neconshtient

conshtiént (conshtiénta) adj. Care ishi da seama de realitate care are conshtiintza. Fr. conscient cu fonetismul influentzat de shtiintza. Der. conshtiintza s. f. din lat. conscientia (sec. XIX); conshtiut adj. (cunoscut); conshtiincios adj. pe baza fr. consciencieux; conshtiinciozitate s. f. (scrupulozitate); inconshtient adj.; inconshtient s. n.; subconshtient s. n. din fr.