incalcare sf [At: IORGA C. I. II 100 / V: (inv) incalcare / Pl: ~cari / E: incalca] 1 (Inv) Obligare. 2 Ocupare prin violentza a unui teritoriu strain Si: cotropire incalcat¹ (2). 3 Nerespectare a unei legi. 45 (Fig) Nesocotire (a unui drept sau) a unei obligatzii a unui juramant etc. modificata

INCALCÁRE incalcari s. f. Actziunea de a incalca. 1. Intrare samavolnica pe un teritoriu strain; invadare cotropire. Era vorba de o incalcare de shase mii de falci. SADOVEANU O. VII 107. 2. Fig. Nerespectare a unor obligatzii nesocotire a drepturilor cuiva; abatere de la o dispozitzie legala. Incalcarea disciplinei de stat de catre un comunist este in acelashi timp shi o incalcare a disciplinei de partid. LUPTA DE CLASA 1954 nr. 1 47.

incalcare f. 1. calcare sau navalire; 2. fig. uzurpare.

*incalcáre f. Actziunea de a incalca de a uzurpa. Fig. Arogare de drepturĭ. In poezie trecerea unuĭ cuvint in versu urmator (fr. enjambement). V. incalc.

incalcare sf vz incalcare

incalca vt [At: (a. 1816) IORGA S. D. VII 44 / Pzi: incalc / E: in + calca] 1 (Inv) A obliga. 2 A ocupa prin violentza un teritoriu strain Si: a cotropi. 3 A nu respecta o lege. 45 (Fig) A nesocoti (un drept sau) o obligatzie un juramant.

INCALCÁ incálc vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un teritoriu strain) A invada a cotropi. Toate acestea erau semne de biruintza asupra vrajmashilor ce incalcau tzara din cind in cind. ISPIRESCU la TDRG. 2. Fig. A nu respecta a nesocoti ceva. Sfaturile populare au datoria... sa pedepseasca cu hotarire pe sabotori shi sa ia masuri impotriva acelor elemente iresponsabile sau dushmanoase care incalca legalitatea populara. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 104.

A INCALCÁ incálc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violentza; a lua in stapanire cu fortza; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi drepturi etc.) A neglija comitzand o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /in + a calca

incalcà v. 1. a calca o tzara o moshie; 2. fig. a lua pe nedrept a se intinde pe pamantul altuia.

incálc a calcá v. tr. (d. calc shi tradus dupa fr. empiéter a incalca d. pied picĭor). Uzurp cotropesc: a incalca un teren. V. intr. A incalca asupra vecinuluĭ. Fig. Atzĭ aroga drepturĭ care nu le aĭ: a incalca asupra cuĭva. In poezie (tradus dupa fr. enjamber) se zice cind un vers se intinde asupra altuĭa aruncinduĭ un cuvint orĭ maĭ multe care dupa intzeles trebuĭaŭ sa faca parte dintr’insu k: Ce e amoru? E un lung prilej pentru durere (Em.).

incalcáre s. f. g.d. art. incalcắrii; pl. incalcắri

incalcáre s. f. g.d. art. incalcarii; pl. incalcari

incalcá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incálc 3 incálca

incalcá vb. ind. prez. 1 sg. incálc 3 sg. shi pl. incálca

INCALCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. calcare nesocotire violare (pop.) stricare. (~ legii a unei intzelegeri.)

INCALCARE s. 1. cotropire invadare invazie napadire (pop.) calcare (inv.) cuprindere cuprins nabusheala stropshitura. (~ unui teritoriu strain.) 2. calcare nesocotire violare (pop.) stricare. (~ legii a unei intzelegeri.)

INCALCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

INCALCA vb. 1. a cotropi a invada a napadi (pop.) a calca (inv.) a cuprinde a nabushi a stropshi a supara. (A ~ un teritoriu strain.) 2. a uzurpa (inv. fig.) a impresura. (A ~ drepturile cuiva.) 3. a se abate a calca a contraveni a nesocoti a viola (inv.) a pashi a sparge a stropshi a shtirbi. (A ~ legea.) 4. a nesocoti (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

A (se) incalca ≠ a (se) respecta