incaierare sf [At: ODOBESCU S. III 124 / Pl: ~rari / E: incaiera] 1 Incepere a unei batai Si: incaierat¹ (1) (var) incaieratura (1). 2 Incepere a unei lupte Si: incaierat¹ (2) (var) incaieratura (2). 3 Batere a cuiva Si: incaierat¹ (3) (var) incaieratura (3). 4 (Ccr) Bataie. 5 Lupta. 6 (Rar) Hartzuiala.

INCAIERÁRE incaierari s. f. Actziunea de a se incaiera; bataie ciocnire. In fiecare zi aveam incaierari de avantposturi. CAMIL PETRESCU U. N. 314. Soarele ieshise dintre nouri se inaltzase sus shi privea aprins la incaierarea oamenilor. REBREANU N. 61. Vede jos incaierarea luptatorilor voinici Un amestec orb can cuibul rascolitelor furnici. COSHBUC P. II 45.

INCAIERÁRE ~ari f. 1) v. A INCAIERA shi A SE INCAIERA. 2) Bataie indarjita intre doua sau mai multe persoane. ~ intre tabere dushmane. /v. a (se) incaiera

incaiera [At: PANN P. V. 12/14 / Pzi: incaier / E: in + caier] 1 vrr A se lua la bataie. 2 vr A incepe o lupta. 3 vt (Rar) A hartzui. 4 vt A face sa se incaiere. 5 vt (Nob) A lua la bataie. 6 vt A face caier din in sau din canepa.

INCAIERÁ incáier vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la bataie a incepe o lupta. Mam certat cu fratemeu shi neam incaierat. STANCU D. 259. Sau incaierat acolo sus in virful catargului deasupra abisului in suflarea vintului. BART E. 273. ◊ (Urmat de determinari pleonastice) Era cit pe ce sa se incaiere la bataie. CREANGA A. 107. Sencaiera la pumni Cu cine sentilneshte. NEGRUZZI S. II 230. ◊ Fig. Dar culmile din dreapta shi din stinga sencaierara deodata schimbind infatzisharea locului shi fringind linia aproape dreapta a drumului. GALACTION O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. Nenorocitul indraznetz perpelinduse k un ciine incaierat de viespi... venea dea rostogolul catre iaz. GALACTION O. I 44.

A INCAIERÁ incáier tranz. A ataca inconjurand din toate partzile. /in + caier

A SE INCAIERÁ ma incáier intranz. A se lua la bataie (unul cu altul); a incepe sa se bata (unul cu altul). /in + caier

incaierà v. 1. a se lua la bataie apucanduse de par: era cat pe ce sa se incaiere la bataie CR.; 2. a incepe lupta: oshtile se incaierara. [Lit. a pune in caier (shi cu sensul de «smoc de par»): metafora luata din tehnica tzesutului].

incaieráre s. f. g.d. art. incaierắrii; pl. incaierắri

incaieráre s. f. g.d. art. incaierarii pl. incaierari

incaierá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incáier 3 incáiera

incaierá vb. ind. prez. 1 sg. incáier 3 sg. shi pl. incáiera; conj. prez. 3 sg. shi pl. incáiere

INCAIERÁRE s. 1. v. bataie. 2. hartza hartzuiala hartzuire. (O ~ in joaca.) 3. incleshtare. (~ lor la lupta.) 4. infruntare (inv. shi reg.) razboi (fig.) ciocnire. (~ intre unitatzi armate dushmane.)

INCAIERARE s. 1. bataie lupta (rar) incaier incaieratura (reg.) incaierat (fam.) tavaleala trinteala. (~ dintre ei na durat mult.) 2. hartza hartzuiala hartzuire. (O ~ in joaca.) 3. incleshtare. (~ lor la lupta.) 4. infruntare (inv. shi reg.) razboi (fig.) ciocnire. (~ intre unitatzi armate dushmane.)

INCAIERÁ vb. 1. (pop.) a se incaibara. (De ce vatzi ~?) 2. a se hartzui. (Se ~ in joaca.) 3. a se incleshta (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.) 4. a se infrunta (fig.) a se ciocni. (Doua tabere care se ~.) 5. (inv.) a se sfadi. (Dulaii sau ~.)

INCAIERA vb. 1. (pop.) a se incaibara. (De ce vatzi ~?) 2. a se hartzui. (Se ~ in joaca.) 3. a se incleshta (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.) 4. a se infrunta (fig.) a se ciocni. (Doua armate care se ~.) 5. (inv.) a se sfadi. (Dulaii sau ~.)