7 definiții pentru încăierătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.
ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăierătură sf [At: ODOBESCU, S. III, 13 / Pl: ~ri / E: încăiera + -tură] 1-3 (Rar) Încăierare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60. A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încăierătúră (rar) s. f., g.-d. art. încăierătúrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăierătúră s. f., g.-d. art. încăierătúrii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăierătură s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încăierătură, încăierăturisubstantiv feminin
- 1. Bătaie, luptă, încăierare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătaie luptă încăierare
- Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60. DLRLC
- A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
-
etimologie:
- Încăiera + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09