IMPÓZIT impozite s. n. Prelevare obligatorie fara prestatzie shi nerambursabila efectuata de catre administratzia publica pentru satisfacerea necesitatzilor de interes general; dare. ◊ Impozit direct = impozit stabilit in mod nominal in sarcina persoanelor fizice shi juridice avand k baza de impozitare veniturile sau averea acestora. Impozit indirect = impozit inclus in pretzul de vanzare al unor bunuri materiale shi servicii varsat la bugetul de stat de catre agentzii economici dar suportat de consumatori. ♦ (In trecut) Bir. Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt).

impozit sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: lat impositum] 1 Contributzie obligatorie in bani ceruta cetatzenilor unui stat pentru acoperirea cheltuielilor publice Si: dare dajdie. 2 (Inv) Bir.

IMPÓZIT impozite s. n. Plata obligatorie stabilita prin lege care cetatzenii institutziile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului; dare. ♦ (In trecut) Bir. Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt).

IMPÓZIT impozite s. n. Plata obligatorie stabilita prin lege care cetatzenii organizatziile economice institutziile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului in proportzie anumita shi la date fixe. ◊ Impozit direct v. direct. Impozit indirect v. indirect. Impozit in natura v. natura.

IMPÓZIT s.n. Plata obligatorie catre stat care trebuie so efectueze cetatzenii organizatziile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere aceste norme k shi natura shi destinatzia impozitelor depinzand de oranduirea sociala. [Pl. te turi. / < lat. impositus cf. it. imposta fr. impôt].

IMPÓZIT s. n. plata obligatorie catre stat in bani sau in produse stabilita prin lege; impunere. (< lat. impositum dupa fr. impôt)

IMPÓZIT ~e n. 1) Plata obligatorie stabilita prin lege care cetatzenii intreprinderile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului in conformitate cu anumite norme de impunere; contributzie. 2) Obligatzie impusa. /<lat. impositum

impozit n. 1. dare impusa pentru trebuintzele Statului; 2. totalitatea darilor astfel stabilite: impozitul e votat de Corpurile legiuitoare; impozitul sangelui obligatziunea serviciului militar.

*impózit n. pl. e (lat. impósitum lucru impus d. impónere a impune). Bir dare contributziune cotizatziune care o plateshte fiecare cetatzean p. necesitatzile statuluĭ orĭ comuneĭ. Fig. O obligatziune oarecare impusa cetatzenilor: impozitu singeluĭ (serviciu militar).

impózit s. n. pl. impózite

impózit s. n. pl. impózite

impozit te.

IMPÓZIT s. bir.

IMPOZIT s. bir dare (rar) contributzie impunere (inv. shi reg.) portzie slujba (Maram.) sazolic (Ban.) shtaier (inv.) adau adet dabila dajdie madea mirie nevoie obicei orinduiala rinduiala seama. (~ catre statul feudal.)

IMPOZIT. Subst. Impozit impunere taxa plata; impozit direct exciza; impozit indirect; impozit natural; impozit funciar fonciera (inv.); dare dabila (inv.) ajutorintza (inv.) satara (inv.) tribut bir mirie (pop.) napasta (inv.) plocon (de nume) (inv.) adet (inv.) contributzie cisla (inv.) cotaparte; dajdie (inv.); capitatzie; dijmuiala (rar) dijmuire dijmuit zeciuiala (inv.) zeciuire (inv.) desetina vamuiala vamuire. Cerarit (inv. rar); dijma dijmarit (inv.); fumarit (inv.); galeata (inv.); goshtina (inv.); ierbarit (inv.); ilish (inv.); jugarit (inv.); majarit (inv. shi reg.); oierit (inv.); padurarit (inv.); podarit (pop.); pogonarit (inv.); prisacarit (inv.); tescovinarit (inv.); tutunarit (inv.); tziganarit (inv.); vacarit (inv.); vadrarit (inv.); varat (inv.) varatic (reg.); vinarit (inv.) vinarici. Taxa acciz bir vama. Birnic (inv.) dajnic (inv.) dijmash (inv.) platnic contribuabil. Incasarea darilor zapciala (inv.) zapcilic (inv.) taxidarie (inv.) percepere perceptzie taxare. Birar (inv.) dabilar (inv.) dijmar dijmuitor samesh (inv.) taxidar (inv.); publican (ist.); caminar (inv.); fumarar (inv.); goshtinar (inv.); ilishar (inv.); oier (inv.); vadrar (inv.); perceptor mumbashir (inv.) taxator vamesh vamuitor (rar). Adj. Impozabil; perceptibil; vamal. Vb. A impune a taxa. A percepe a incasa. A stringe darile a incasa darile a zapcii (inv.) a stringe birul a lua dijma a stringe dijma a dijmui a zeciui (inv.) a lua zeciuiala; a vamui a lua vama. A plati darile a plati birul. V. bani plata.

IMPÓZIT (< lat. impositum dupa fr. impôt) s. n. Forma de prelevare la dispozitzia statului cu titlu obligatoriu definitiv shi nerambursabil a unei partzi din veniturile sau averea persoanelor fizice shi juridice conform reglementarii puterii centrale shi organelor administratziei locale de stat. Scopul platzii i. este procurarea resurselor necesare pentru finantzarea cheltuielilor publice. Prin perceperea de i. se realizeaza distribuirea unei partzi importante din produsul intern brut. ◊ I. indirect = i. stabilit in mod nominal in sarcina persoanelor fizice shi juridice intrun cuantum shi la termene de plata precizate shi cunoscute avand k baza de impozitare veniturile sau averea acestora. Formele de i.d. sunt: i. pe venituri (salariu venitul liberprofesionishtilor dividend profit) shi i. pe avere (asupra terenurilor shi cladirilor pe succesiuni donatzii shi pe vanzarea bunurilor imobiliare asupra plusului de valoare a bunurilor imobiliare). ◊ I. indirect = i. inclus in pretzul de vanzare al unor bunuri materiale shi servicii varsate la bugetul de stat de agentzii economici dar suportate de consumatori. I.i. imbraca forma taxelor de consumatzie pe produs (accize) a taxei pe valoarea adaugata a veniturilor monopolurilor fiscale a taxei vamale a taxelor de timbru shi inregistrare. ♦ (In trecut) Bir dare.