IMPOLITÉTZE (2) impolitetzi s. f. 1. Lipsa de politetze. 2. Fapta atitudine sau comportare nepoliticoasa; necuviintza mojicie badaranie. [Var.: impolitétza s. f.] Din fr. impolitesse.

impolitetze sf [At: DA ms / V: ~tza / Pl: ~tzi / E: fr impolitesse] 1 Lipsa de politetze. 2 Fapta atitudine sau comportare necuviincioasa Si: badaranie mojicie necuviintza.

IMPOLITÉTZE impolitetzi s. f. Lipsa de politetze; fapta atitudine sau comportare nepoliticoasa; necuviintza mojicie badaranie. [Var.: impolitétza s. f.] Din fr. impolitesse.

IMPOLITÉTZE s. f. (SHi in forma impolitetza) Lipsa de politetze; vorba sau fapta nepoliticoasa; necuviintza nepolitetze. Ei ne rugara atita incit ar fi fost o impolitetza din partea noastra sa nu primim. BOLINTINEANU O. 296. Varianta: impolitétza s. f.

IMPOLITÉTZE s.f. Mojicie necuviintza. [Var. impolitetza s.f. / cf. fr. impolitesse].

IMPOLITÉTZE s. f. lipsa de politetze mojicie necuviintza. (< fr. impolitesse)

IMPOLITÉTZE ~i f. 1) Lipsa de politetze; necuviintza. 2) Atitudine sau comportare nepoliticoasa. [G.D. impolitetzii; Pl. shi impolitetzuri] /<fr. impolitesse^[1]

impolitetza sf vz impolitetze

IMPOLITÉTZA s.f. v. impolitetze.

*impolitétza f. pl. e (fr. impolitesse). Lipsa de politetza.

!impolitetze s. f. art. impolitetzea g.d. impolitetzi art. impolitetzii; (manifestari) (fam.) pl. impolitetzuri

!impolitétze s. f. art. impolitétzea g.d. impolitétzi art. impolitétzii; (manifestari) pl. impolitétzi

impolitétze s. f. politetze^[1]

IMPOLITÉTZE s. v. mitocanie.^[1]

IMPOLITETZE s. badaranie grosolanie indelicatetze mahalagism mitocanie mirlanie mojicie necuviintza nepolitetze tzaranie vulgaritate (pop.) mocofanie mocofanism (reg.) modoranie (inv.) grosime ritanie (rar fig.) necioplire.

Impolitetze ≠ politetze gentiletze^[1]

IMPOLITETZE. Subst. Impolitetze necuviintza obraznicie neobrazare nerushinare impertinentza insolentza tupeu (rar); nedelicatetze indelicatetze. Lipsa de respect lipsa de tact. Vulgaritate trivialitate. Desconsiderare desconsideratzie dispretz dispretzuire sfidare. Indecentza impudoare impudicitate obscenitate scabrozitate (livr.). Bataie de joc batjocura batjocorire injosire jignire ofensa vexatziune (livr.) insulta insultare umilire; brutalitate huliganism. Injurie injuratura sudalma (pop.) suduitura (pop.) ocara (pop.) vorbe fara perdea. Grosolanie badaranie mojicie mitocanie. Obraznic nerushinat impertinent arogant cinic; badaran mitocan mojic; tzopirlan; moglan (reg.) modirlan (reg.) modirla (reg.) mirlan (depr.) tzaranoi (peior.) grosoman (inv.) ghiorlan (reg. shi fam.) magar (fig.) porc (fig.); mahalagiu huligan. Obraznica obraznicatura (fam.) nerushinata; impertinenta aroganta cinica; badarana badaranca mojica magaritza (fig. depr.) tzopirlanca tzopirca (reg.) tzoapa (fam.) mahalagioaica mahalagitza (rar) tzatza (peior.). Adj. Nepoliticos necuviincios nerespectuos obraznic obraznicutz (dim.) neobrazat fara obraz cu obraz gros nesimtzit insolent impertinent arogant; prost crescut din padure necioplit (fig.); mojic mojicesc grobian (reg.) badaran badaranos (rar) grosolan grosier (fig. rar) mitocanesc mitocanos mojicos tzaranos (depr.). Indecent impudic vulgar trivial nerushinat obscen scabros (livr.). Cinic sfidator ofensator ireverentzios injurios jignitor vexatoriu (livr.) insultator umilitor. Brutal huliganic. Vb. A fi obraznic (nepoliticos) a nu avea obraz a fi lipsit de bun simtz a fi gros la piele (de obraz) a nu avea cei shapte ani de acasa; a se purta k un badaran (mojic). A se obraznici ashi lua nasul la purtare. A jigni a vexa (livr.) a ofensa a batjocori a insulta; a umili a injosi a brutaliza a aduce injurii a injura a ocari a sudui (pop.) a dracui. Adv. Fara tact; (in mod) necuviincios (cinic); cu nerushinare cu obraznicie cu tupeu cu cinism; (in mod) jignitor. Magareshte (fig.) obrazniceshte mojiceshte mitocaneshte (rar). V. batjocura blestem comportare defaimare dispretz ignorantza imoralitate ofensa umilintza.