implacabil ~a a av [At: ALECSANDRI T. 1734 / Pl: ~i ~e / E: fr implacable it implacabile lat implacabilis] 12 (In mod) neimblanzit. 34 (In mod) neinduplecat. 56 (In mod) neiertator. 78 (In mod) neimpacat.

IMPLACÁBIL A implacabili e adj. Care nu poate fi induplecat potolit imblinzit; neinduplecat neindurat. Rea cruda shi implacabila ea in citeva cuvinte i arata cit de absurd e planul lui. GHEREA ST. CR. II 170. Intrind in Camera sa facem o implacabila opozitziune la toate actele guvernului. ALECSANDRI T. 1734. ◊ Fig. O pirghie puternica il mishca implacabila neinfluentzata de nimic shi de fiecare data bolovanul cazut intre ele e zdrobit metodic in citeva clipe. BOGZA C. O. 181.

IMPLACÁBIL A adj. De neinduplecat neimblanzit; neindurat. [Cf. fr. implacable it. implacabile lat. implacabilis].

IMPLACÁBIL A adj. 1. de neinduplecat neindurator. 2. care se produce in mod fatal; inexorabil. (< fr. implacable lat. implacabilis)

IMPLACÁBIL ~a (~i ~e) Care nu poate fi convins induplecat; de neinduplecat; neabatut; inexorabil. [Sil. impla] /<fr. implacable lat. implacabilis

implacabil a. care nu poate fi potolit: ura implacabila.

*implacábil a adj. (lat. implacabilis d. placare a linishti). Neinduplecat care nu se poate potoli: Scipione Nasica era adversaru implacabil al luĭ Tiberiŭ Grahu. Adv. In mod implacabil.

implacábil adj. m. pl. implacábili; f. implacábila pl. implacábile

implacábil adj. m. pl. implacábili; f. sg. implacábila pl. implacábile

IMPLACÁBIL adj. v. crud.

IMPLACABIL adj. crud hain necrutzator neiertator neinduplecat neindurator nemilos nemilostiv (livr.) inexorabil (rar) neindurat nemiluit (inv.) nemilostivitor nemilostivnic (fig.) vitreg. (Soarta ~.)