imens ~a [At: MACEDONSKI O. I 130 / S shi: (inv; nrc) imenz I Pl: ~nshi ~e / E: fr immense] 1 a Foarte mare. 2 a Care nu se poate masura Si: enorm nemarginit nemasurat vast. 3 a Alcatuit din multzi oameni sau unitatzi. 4 sn (Rar) Spatziu nemarginit.

IMÉNS A imenshi se adj. (In legatura cu ideea de dimensiune) Foarte mare foarte intins nesfirshit nemarginit; vast nemasurat enorm. De jur imprejur pe variatzia infinita a imensei perspective se risipeau umbrele norilor shi stralucirea soarelui. GALACTION O. I 346. SHin mintea lui se desfashurau tablouri: ogoare imense lanuri de griu. VLAHUTZA O. A. III 62. ♦ (In legatura cu ideea de numar de cantitate) Foarte numeros nenumarat. Bogatzia imensa a expresiilor pentru «curatura» arata in mod elocvent munca care au depuso rominii dea lungul veacurilor spre a transforma in terenuri cultivabile pashuni etc. o mare parte dintre padurile shi codrii asha de numeroshi odinioara. IORDAN N. L. 9. Zeci sute de mii de flori se ivesc dinauntrul apelor... in vreme ce deasupra din adincimile cerului izbucneshte imensa puzderie de stele. BOGZA C. O. 301. ♦ (In legatura cu ideea de intensitate) Foarte mare foarte important. Un rol imens are activul de partid in viatza partidelor comuniste shi muncitoreshti din tzarile capitaliste coloniale shi dependente. SCINTEIA 1953 nr. 2805. Nash putea sami explic mai bine gindul asupra acestei materii de o imensa importantza. GHEREA ST. CR. I 252. ♦ Fig. Adinc profund. Acum e trecut de miezul noptzii furtuna sa potolit e o linishte imensa. BOGZA TZ. 46. O tristetze imensa i inunda inima. SAHIA N. 95. ♦ (Adverbial familiar; legat de adjectivul sau de adverbul care il determina prin prep. «de» exprima ideea de superlativ) Foarte tare. Sonia imi pare imens de rau. CAMIL PETRESCU T. II 26.

IMÉNS A adj. Foarte mare nemarginit; vast. ♦ Nenumarat enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense it. immenso lat. immensus].

IMÉNS A adj. foarte mare nemarginit; vast. ◊ nenumarat enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense lat. immensus)

IMÉNS¹ adv. (urmat de un determinativ precedat de prepozitzia de exprima ideea de superlativ) La cel mai inalt grad; extraordinar (de); extrem (de). /<fr. immense lat. immensus

IMÉNS² ~sa (~shi ~se) Care este de proportzii foarte mari; extraordinar de mare; enorm; gigantic; uriash; colosal. /<fr. immense lat. immensus

imens a. 1. care e fara masura a carui marime e nemarginita: universul e imens; 2. foarte intins: campii imense; 3. fig. excesiv: ambitziune imensa.

*iméns a adj. (lat. immensus d. in ne shi mensus masurat. V. masura). Nemasurat nemarginit infinit: universu e imens. Foarte mare: avere imensa (fig.) ambitziune imensa. Adv. In mod imens.

iméns adj. m. pl. iménshi; f. iménsa pl. iménse

iméns adj. m. pl. iménshi; f. sg. iménsa pl. iménse

imens.

IMÉNS adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriash. 3. v. nemarginit. 4. infinit necuprins nefinit nelimitat nemarginit nemasurat nesfarshit netzarmurit (rar) ilimitat. (O campie ~.) 5. colosal enorm nenumarat (inv. shi reg.) nesocotit. (O multzime ~.) 6. v. incalculabil nelimitat (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)

IMENS adj. 1. colosal enorm exceptzional extraordinar fabulos fantastic fenomenal formidabil gigantic grozav infinit neauzit nebun negrait neinchipuit nemaiauzit nemaicunoscut nemaiintilnit nemaipomenit nemaivazut nesfirshit nespus teribil uimitor uluitor unic uriash (livr.) mirabil (inv.) manin necrezut (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal enorm fabulos gigantic uriash (inv. shi reg.) namilos (inv.) urieshesc (fig.) astronomic. (De proportzii ~.) 3. colosal enorm nemarginit nemasurat nesfirshit vast (livr.) incomensurabil. (O suprafatza ~.) 4. infinit necuprins nefinit nelimitat nemarginit nemasurat nesfirshit netzarmurit (rar) ilimitat. (O cimpie ~.) 5. colosal enorm nenumarat (inv. shi reg.) nesocotit. (O multzime ~.) 6. colosal considerabil enorm incalculabil nelimitat (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)

Imens ≠ limitat mic

SAEPE QUOD DATUR EXIGUUM EST QUOD SEQUITUR EX EO MAGNUM (lat.) deseori darul este neinsemnat dar semnificatzia lui este imensa Seneca „Epistulae” 81 14.