9 definiții pentru horcăitură
Explicative DEX
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
horcăitură sf [At: CAMILAR, N. I, 93 / P: ~că-i~ / Pl: ~ri / E: horcăi + ~(i)tură] 1 Horcăit (1). 2 Sforăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. Să fie tăcere... striga ofițerul, dar nimic nu mai putea opri plînsetele... Șanțul era plin de horcăituri. CAMILAR, N. I 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
horcăitúră (-că-i-) s. f., g.-d. art. horcăitúrii; pl. horcăitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
horcăitúră s. f., g.-d. art. horcăitúrii; pl. horcăitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
HORCĂITÚRĂ s. horcăială, horcăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HORCĂITÚRĂ s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HORCĂITURĂ s. horcăială, horcăit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horcăitură s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
horcăitură, horcăiturisubstantiv feminin
- 1. Horcăială, horcăit, sforăială, sforăit, sforăitură. DEX '09 DLRLCsinonime: horcăială horcăit sforăială sforăit sforăitură
- Să fie tăcere... striga ofițerul, dar nimic nu mai putea opri plînsetele... Șanțul era plin de horcăituri. CAMILAR, N. I 93. DLRLC
-
etimologie:
- Horcăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.