7 definiții pentru sforăitură
Explicative DEX
SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
sforăitură sf [At: AGÂRBICEANU, S. 253 / P: ~ră-i~ / Pl: ~ri / E: sforăi + -tură] 1-3 Sforăială (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. 1. Faptul de a sforăi, zgomot ritmic produs de sforăitul oamenilor și al animalelor. M-am trezit în sforăiturile cailor și în strigătele surugiului. GALACTION, O. I 108. Soldatul dormind cu gura căscată... lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, urcîndu-se și scoborînd spasmodic la fiecare sforăitură. C. PETRESCU, C. V. 28. 2. Fig. Vorbărie goală și pretențioasă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
sforăitúră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. sforăitúrii; pl. sforăitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
sforăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. sforăitúrii; pl. sforăitúri
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Relaționale
SFORĂITÚRĂ s. 1. v. sforăit. 2. fornăială.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
SFORĂITURĂ s. 1. sforăială, sforăit, (rar) sforăire, (reg.) horcăială, horcăit, horcăitură, (Mold. și Bucov.) horăit, horăitură. (~ unei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăit. (~ cailor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
- silabație: sfo-ră-i-
 
|    substantiv feminin (F43)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  sforăitură, sforăiturisubstantiv feminin  
 -   
-  M-am trezit în sforăiturile cailor și în strigătele surugiului. GALACTION, O. I 108. DLRLC
 -  Soldatul dormind cu gura căscată... lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, urcîndu-se și scoborînd spasmodic la fiecare sforăitură. C. PETRESCU, C. V. 28. DLRLC
 
 -  
 -  2. Vorbărie goală și pretențioasă. DLRLC
 
etimologie:
-  Sforăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.