herb sn [At: DOSOFTEI. PS. 1 / V: gh~ hierb / Pl: ~uri / E: pn herb] (Inv) 1 Stema a unei tzari. 2 Blazon al unei familii nobiliare etc. 3 (Fig) Origine neam nobil.

HERB herburi s. n. (Mold.; invechit) Marca a unei tzari; stema blazon. Luna soare shi luceferi El le poartan a lui herb. EMINESCU O. I 100. ♦ Fig. Origine neam nobil. Poloneza shi de herb mindru... nu putea privi cu ochi uscatzi nici o suferintza. M. I. CARAGIALE C. 134. Varianta: hiérb (ODOBESCU S. II 210) s. n.

HERB ~uri n. inv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui orash (zugravit pe drapele monede shtampile etc.); stema. 2) Marca de nobletze a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobila. /<pol. herb

herb n. Mold. od. stema marca: herbul Moldovei; fig. luna soare shi luceferi el (codrul) le poarta ’n a lui herb EM. [Pol. HERB].

herb n. pl. urĭ (pol. herb ceh. herb erb d. germ. erbe moshtenitor; rut. herb rus. gerb de unde shi sirb. grb). Vechĭ. Blazon stema pajura marca. Se zicea shi gherb (cu gh k in ghin fatza de vin shi k la Rushĭ shi Grecĭ). V. scut.

HIERB s. n. v. herb.

gherb sn vz herb

hierb sn vz herb

HIERB s. n. V. herb.

HIÉRB s. n. v. herb.

gherb V. herb.

herb (inv.) s. n. pl. hérburi

herb (stema origine) s. n. pl. hérburi

HERB s. v. armoarii blazon emblema stema.

herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMA. STEMA.

herb (hérburi) s. n. Stema blazon. Var. (inv.) heghie gherg(ie). Pol. herb din germ. Erbe (DAR) cf. bg. gerb. Hereghie s. f. (origine stirpe neam) sec. XVII inv. care Draganu Cronica numismatica III 12 (cf. DAR) il reface din mag. eredni „a proveni din a descinde” pare a fi doar o var. a cuvintului anterior.